LES ANDALOUSES
Les Andalouses, îndepărtata plajă,
rămasă-n amintire ca un mit,
mă cheamă în trecut necontenit
pe țărmul său cuprins de-atâta vrajă!
Din Maraval veneam pe Front de Mer,
trona pe culmi, deasupra, Santa Cruz,
și rămânea în urma mea difuz
orașul tot, cuprins de un mister.
Pe lângă Monte Christo tot urcam,
Mers-El-Kebir venea apoi la rând,
vedeam vapoarele în radă stând
și tot mai mici în urmă le lăsam.
Mă îndreptam cântând spre Cap Falcon,
ivindu-se din ceață-n dreapta mea,
dintre coline Bomo apărea,
pe insulă zăream un bastion.
Iar drumul sinuos mă tot ducea
spre mult dorita plajă din trecut,
pe urma dorului cândva pierdut
pe raza obosită dintr-o stea.
Te văd și-acum, așa precum erai,
Diană zveltă cu profil creol,
cu păru-n care se juca Eol,
întors pe plajă la-nceput de mai.
Să te aduc acolo aș-mai putea? –
mă-ntreb adesea, când privesc-napoi,
și-n gândul meu renaștem amândoi,
plutind pe colțul unui ciob de stea.
Tu unde esti? – mai vrei un scurt popas
să-i dăruim iubirii din trecut? –
m-aș delăsa de-ntregul meu avut,
ca-n scurtul timp ce-n față ne-a rămas
să reclădim un ultim început.
————————————
Corneliu NEAGU
15 februarie 2019