IUBIRI PĂGÂNE
Iubiri păgane de demult,
cu chipuri neuitate,
parc-au făcut un legământ –
la noapte să mă-ngroape.
Se adunară în amurg,
de mână agăţate,
șiroaiele din ochi le curg
pe piepturi dantelate.
Apoi se prind, ca din senin,
un dans pios să facă,
iar dansul trist si anodin
mă strânge ca o teacă.
Cu faţa-ntoarsă înapoi,
străin m-ascund de ele,
dar roată fac, cu sânii goi,
singurăţatii mele.
Le strig pe nume, ca-n trecut,
dar mă privesc haine
și-n roata dansului tăcut
mă spânzură pe mine.
————————————
Corneliu NEAGU
București
24 mai 2019
”Le strig pe nume,ca-n trecut/dar mă privesc haine/și-n roata dansului tăcut/mă spânzure pe mine.”De la un timp observ în versurile dvs.regrete pentru un trecut cu vini și păcate.Sper să vindecați aceste amintiri ,tot în acest mod admirabil-poezie.Sunt rugi, spovedanii din care desprindeți aceste versuri minunate.Sper să fie agreate de El, dar…eu nu sunt sigură că vreau să le vindecați definitiv. Sunt prea frumoase să nu le mai regăsesc în acele frământări din poeziile dvs. Cu admirație. prețuire și respect,Marilena