ÎN ȚARA LUI PĂCALĂ
Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gândurile strânse ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minții încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-și caută răspuns
pe nesfârșite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
țesut în umbre negre de cabală.
Privești-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilit,
strivit acum pe umbra care piere.
Iar truda ta, ce haruri îți aduce? –
te-ntrebi adesea, când privești-napoi…
Te lupți din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ți cruce.
E crucea grea a existenței tale,
o porți crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâţia proşti ce-ţi stau în cale?!
Încerci mai mult și te frămânți din greu,
sperând că poți să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toți ce-n viață umblă fără rost.
În țara marelui erou Păcală,
învață, mai întâi, să te cunoști!…
Adună-nțelepciune ancestrală
ca să-i învingi definitiv pe proști!
———————————————–
Corneliu NEAGU
București
27 noiembrie 2019
Situatia actuala descrisa in minunate versuri! Prostii sunt greu de invins dar nu imposibil.
Mulțumesc, Prietene Constantin Goce ! La Mulți Ani de Ziua Națională a României, pământul nostru natal !