GLASUL TOAMNEI
Secretele păstrate la margine de gânduri
mă răscolesc adesea cu false amăgiri,
găsite-n neuitarea ieșită de sub prunduri
când dorurile toate se cern peste iubiri.
Afară frigul toamnei, venită fără teamă
pe aripa îngustă a unui vânt tăios,
din vara alungată își ia pretinsa vamă
a zilelor senine, întoarse-acum pe dos.
Prin parcurile goale scaieții mor de ciudă
că movul din corole a devenit doar puf,
din care smulge vântul, cu aripa sa nudă,
ciudate șomoioage umplute cu năduf.
La ora insomniei aud cum toamna-mbracă
veșmintele țesute pe margini de fior,
cu amintiri furate din vara care pleacă,
pe-o umbră nevăzută, spre alt tărâm, în zbor.
———————————————–
Corneliu NEAGU
8 septembrie, 2018