FALSE IPOTEZE
Stau cărțile pe rânduri așezate
privindu-mă cu falsă dușmănie
că le-am lăsat de-atâta timp uitate
fără să văd ce scrie pe hârtie.
Mă dojenesc cu slova lor ocultă,
în foșnete venind disimulată,
și coborând de-acolo îmi cuvântă
din filele întoarse dintr-odată.
Citesc speriat și văd că etalează
ciudate teorii din altă vreme –
dar deodată-n sânge îmi pulsează
dorințe care vor să te recheme,
să dezlegăm mistere împreună
din cărțile ce vin să ne-asalteze,
și alungiți sub razele de lună,
să ne iubim pe false ipoteze.
Când zorii vor ajunge la fereastră,
iar cărțile ne vor privi buimace,
îmbrățișați ca două flori în glastră
să adormim pe slovele opace.
———————————————–
Corneliu NEAGU
București
12 mai 2020
Superb poem dăruit cărților dvs,care ascund slovelor atât de dibace! Felicitări din toată inima cu prețuire și admirație !