DRUM SPRE ETERNITATE
Ani mulți s-au adunat în urma mea,
încep să simt a timpului povară,
dar tot a mai rămas câte ceva
de adunat din clipele ce zboară.
Abia acum, privind înspre trecut,
găsesc minuni prin amintiri uitate,
o, Doamne, dacă-atunci aș fi știut
să le adun și să le gust pe toate!…
Mult prea grăbit prin viață, uneori,
mizând pe șansele ivite-n cale,
nepăsător treceam pe lângă flori
fără-a gusta mireasma din petale.
Nu mă opream sub falnicii copaci
ce străjuiau poienile sihastre,
cuprinși de vraja norilor gonaci
pe căi deschise-n bolțile albastre.
Și prea puțin, în râul de cleștar,
mi-am odihnit tăcerile rebele,
pentru-a primi neprețuitul dar
privind adânc minunile din stele.
Nici vraja focului, troznit în jar,
nu am știut s-o gust pe îndelete,
prea obosit la munca în zadar
dormeam adânc cu fața la perete.
Acum, prin umbra anilor trecuți,
mai regăsesc și stropi de neuitare,
în praf de aur magic prefăcuți
pe-altarul sfânt al noilor tipare.
Renasc la umbra unui vis frumos
mi-aduc în suflet clipele trădate,
le regândesc, pentru-a pleca pios
spre ce presimt a fi – Eternitate.
————————————
Corneliu NEAGU
14 martie 2019
Superb poemul !!!
Minunata poezie! La remarca „Ani mulți s-au adunat în urma mea,” – eu vin cu completarea „dar mai sunt multi, frumosi si roditori si inainte” Felicitari pentru aceasta poezie, felicitari si pentru toata creatia de pana acum si mult succes in continuare in aceasta minunata opera de creatie