CLIPELE CE BAT ÎN ACELE DE CEAS
Trec orele încert prin àcele de ceas,
rostogolind minutele prin vreme,
iar zilele prea scurte care-au mai rămas
par visuri vagi cernute din poeme.
Ascult poemele când vin pe înserat
pe-o aripă de doruri decupată
din sfinte amintiri pe care le-am trădat
pe-o margine de toamnă-ntârziată.
Iar versurile scrise-n taină undeva,
sub palmierii oglindiți în oază,
parcă le-aud pe notele din vocea ta
cu incantații care mai păstrează
parfumul nopților de august dantelat
cu armonii de sacre jurăminte
rostite-n umbra dulce-a dorului lăsat
sub ceru-ntins pe-aducerile-aminte.
Se scurg prin gând atâtea întâmplări
pe care le credeam demult uitate,
lăsând pe sufletul rănit ascunși fiori
sub mutele regrete ne-mpăcate.
Dar clipele ce bat în acele de ceas
tot mai șoptesc pe strune de romanță
că din trecutul nostru încă-a mai rămas
un dor vrăjit și-o ultimă speranță.
Le iau din margine de timp și le așez
în miezul cald al nopților rămase,
să le alint în gând atunci când te visez
trecând prin oaze-n straie de mătase.
———————————————–
Corneliu NEAGU
9 septembrie, 2018