ALTĂ TOAMNĂ
O altă toamnă-mi bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Se-ntorc acum la început de toamnă
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări căzute să ne-mpace.
În mintea mea se-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă
țesută-n doruri pline de mistere
de raza lunii-ntoarsă de la coasă.
Mă-mbată acest sfârșit târziu de vară
când vânturile toamnei, destrămate,
sosesc din nou c-un tren rămas în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
O, tren nebun al tinereții mele,
la ultimul peron ajuns într-un târziu,
aș da chiar ani din viață să mai să fiu
frumosul visător al toamnelor rebele!
———————————————–
Corneliu NEAGU
15 septembrie, 2018