Când spun TREBUIE, mai întâi la ce mă gândesc? Evident că pentru început analizez cuvântul trecându-l prin gândire. De unde vine oare noțiunea de TREBUIE?
Primul TREBUIE apărut, vine din glasuri părintești, de la tată sau mamă. Ei bine, acel TREBUIE să fii cuminte, să înveți, să nu fii obraznic, să nu uiți de cei șapte ani de acasă, atunci să știi că TREBUIE, într-adevăr TREBUIE!
Plecând mai departe, mai la maturitate, apar alți și alte feluri de trebuinți, cu caracter de necesitate: trebuie să lucrez să-mi pot întemeia o familie, trebuie să lucrez să-mi pot întreține familia, trebuie să fiu precum dorește soția căci altfel ies scântei…
Dar pe lângă acest “trebuie”, eu cred că este necesar să mai fac și alte comentarii. Spre exemplu, un medic nu-i îndeajuns să facă o consultație, apoi să dea rețeta. Unul mai acătării va trebui să găsească mai întâi cauza apoi leacul. Urcând pe o treaptă mai sus, treaptă legată tot de breasla spițerilor, vracilor și doctorilor, ei bine, un adevărat doctor nu-i acela ce depune jurământul lui Hipocrate în fața senatului.
În aceste vremuri tulburi, nu avem nevoie doar de cei ce au depus jurământul lui Hipocrate, ori de farmaciile miraculoase, ci și de iubire, căci IUBIRE ÎNSEAMNĂ RAI! În subconștientul nostru dacă ne înarmăm cu Dreptate, Smerenie, Milă și mai mult Curaj, vom sprijini cu ele chiar stâlpul Raiului, iar dacă nu acesta se va prăbuși, strivindu-ne!
_______________
Corin V. PETRARU
Martie 2020