În zorii zilei
Iubitule, timpul trece mereu
Și depărtarea atinge zarea,
Deși încerc să nu-mi fie greu,
Zorile zilei îmi deapănă cărarea.
Pașii tăi iubirea îmi vegheză,
Când desprind visele noastre,
Care stau în cadrane la luna cea nouă,
Sperând să nu plouă.
Subtil ieșite din tipare,
Din scorbura copacului nostru,
Rădăcinile înfipte scot la lumină
Emanând în vâltoarea ecoului ideile tale.
Desprinde-te de trecut și hai acum,
Acum să ascultăm cu urechea lipită de pământ,
Muzica gândului ce se-nfiripă
Din întunericul ce s-a pogorât.
Și numai noi doi vom deveni fii ai soarelui.
Misterul clipei e un văl nedezlegat,
Al dorinței ce izvorăște din inimile noastre.
Dă-mi mâna căci mâine nu va mai fi azi
Și azi nu va mai fi mâine.
Poposește în pragul inimii mele.
–––––––––––––
Claudia BOTA
11 iunie, 2018