Ultimul gând
Un gând străfulgeră-o secundă
O prinde-n chingi, o țintuiește
Iar lumea lui, azi muribundă,
În univers se prăbușește.
O simte bâjbâind prin noaptea
Vâscoasă, rece ca zăpada,
O simte însoțindu-i moartea
Ce-și ține la vedere spada.
El, care-a-nveșmântat cuvântul
Făcându-și-l în versuri rege,
El, care-a colindat pământul
Taina iubirii s-o dezlege,
Acum, prin fibre nevăzute
Drumul final și-l rostuiește,
Pulsând tăcerile știute
Doară de cel ce-l găzduiește.
————————-
Carmen STUS
5 iunie 2019