Carmen Druțu Onica: Poesis

Dans final

 

Încă un dans iubite, te rog,

Vreau ca sufletele să cadă

Strivite de paşii de ceară,

Tresăltând discreţi în seară.

 

Încă un dans iubite, te rog,

Să ne fie ultim mir în deşert

Înainte de a fi doar regret.

 

 

Te iubesc

 

Te sărut, cu fluturii suflării…,

Te cuprind, cu braţele gândirii…,

Te înalţ, prin focul rugăciunii…,

Te doinesc, prin picurii luminii…,

Te vrăjesc, cu aura visării…,

Te încing, cu liana sperării…,

Te iubesc, cu energia firii…

 

 

Instant Karma

 

Azi a înviat un lotus profund

Pe un firicel neutru de stea,

Un fluture a simţit haloul

Şi-a venit, dar a murit înroşit

Pe un hublou aurit de strigăt.

 

 

Lacrimi dispărute

 

Fărâme cristaline

Căzute-n abis,

Nu vă mai simt,

Nu vă mai plâng,

Sunteţi doar vis?

 

Focuri arse pe altar

Efemer colb,

Nu vă mai cânt

Nu vă mai sorb,

Nu aveţi har?

 

 

 

Albastru maxim

 

Strâng umerii copacilor

Şi plâng cu strigăte albastre

 

Sorb lacul perlelor din scoici

Şi plâng cu măscărici albaştri,

 

Sting focul rădăcinilor,

Şi plâng cu balene albastre,

 

Smulg seva urmei de umbră

Şi plâng cu pescăruşi albaştri.

—————————-

Născută la Bârlad, pe 3 mai 1976, absolventă a Liceului Gheorghe Roșca Codreanu (1990-1994). A activat în Cenaclul – “Al.Vlahuță” 1998-1999 al Casei de Cultură “George Tutoveanu”. A publicat în revista – “Păreri tutovene”, (1998-2000) și în revista creștină “Florile dalbe” 1998. A publicat în volumul colectiv de autori “După 20 de ani…”,1998  și apoi în volumul “Puterea cuvântului” 2000, este absolventă a Universității București, Fac. de Psihologie și Științele Educației la Specializarea Psihopedagogie Specială anul 2003.

​ A debutat în anul 2016  cu volumul de versuri “Suflet de alabastru” , Ed. Sfera,  premiată la concursul “Învingător prin artă”, Iași-Bălți , cu premiul întâi.