ȘTIAM CÂNDVA
Cândva, în vremuri de demult,
știam să zbor, dovadă că-n somn
strămoșii își cresc în mine aripile
și mă poartă dezlegat prin ceruri –
suflet reîntregit ce fâlfâie în vânt.
Cândva, în vremuri de demult,
știam cine sunt, dovadă că-n somn
strămoșii ce cresc în mine prin sânge
mă cheamă c-un alt nume,
nerecunoscut pe pământ.
——————————
Carmen CIORNEA
20 aprilie 2019