Speranțe noi
Se topește neaua, iarna vrea să plece
Un fular îmbracă clipa cea mai rece,
Clopoței albiți de lungi așteptări
Vestesc primăvara, verdele-n cărări.
Peste toate vântul trece cu măsură,
Clipa primenită parcă iar o fură…
În trăsuri de flori și alai de soare,
Aș pleca din mine, iarăși la plimbare.
Iarna mă tot strigă, eu nu o aud,
De o vreme parcă sunt și mut, și surd,
Într-un strai de soare, iar m-aș îmbrăca
Unde-i tinerețea să alerg cu ea?
Anii cei mai puri, au plecat se pare…
Prin nămeții vremii, soarele răsare,
Dulce amăgire, un noian de dor
Printre anotimpuri, eu doar călător.
Vine primăvară, cu speranțe noi
Chiar de este greu, nu dau înapoi
Ghiocei pe cale, uneori la tâmple,
S-au pornit să pună, grijle de multe.
Vine primăvara cu speranțe noi…
Mă scald în lumină și în calde ploi…
—————————–
Camelia CRISTEA
București
23 februarie 2019