Îndurătoare Maică
Îndurătoare Maică te chem în rugăciune
Să-Ți spun ce mă apasă, ce-i rău în astă lume
Aș vrea să tai necazul în două de se poate,
Iar grijile mărunte să le dau la o parte!
Când nopțile toride rânjesc în geamul meu
Îmi dai în paza un Înger, nimic nu este greu…
Și-aprinzi o lumânare cu inima de Mamă,
Iar frica și păcatul în fire se destramă…
Tu ești mereu de veghe și ne arăți și calea
Cu râvna-Ți cunoscută alungi însingurarea,
Când drumul rătăcim te-arăți îndurătoare
Și ai cu fiecare îndelungă răbdare!
Nu știm cum se cuvine să te slăvim Marie
Îți sărutam și pasul și lacrima ce-i vie,
În rugă te chemăm la vreme de nevoi
Să ne rămâi alături, să ne ferești de noi…
Culoare
Geana dimineții picură lumină
Calc pe ciob de noapte și adun puteri,
Înspre tine viață iarăși întind mâna
Vara obosită a rămas în ieri.
Și-am pornit spre toamnă numărând cocorii,
Pe un deal drumețul mere a scuturat
Printr-un strop de ploaie sărut iarăși norii,
Poate așa voi fi și eu mai curat…
După împăcare… adun crizanteme!
Fără de culoare unde ne-am opri?
Am mușca țărâna, verde să răsară!
N-ar mai fi durere și nici nostalgii.
Și ar curge sânge când apusul vine
Peste macii care eu ți i-am cules,
Fluturi mov scăldați într-un strop de soare
Crengi îmbrățișate… toamna a ales!
Liniștea
Mai dau din scoarțe jos și calc ușor pe iarbă,
Iar liniștea mă umple și-ncepe chiar să fiarbă
Îmi intră până-n suflet și-mi dă un dor de viață,
Bujorii au roșit pe un obraz de fată…
Și calc peste ruina ce o căram cu râvnă
Îi simt încă privirea și glasul plin de țâfnă
Mă strigă disperată că am lăsat-o-n drum
Am liniștea alături, în urmă pași de fum…
Mai calc peste rugina ce îmi săpa mormântul
Și o arunc în zare să o petreacă vântul
Nu-i mai aud strigarea, nici pașii alergând
În lacrima de seară o văd parcă plângând..
.
Mai dau din scoarțe jos și calc peste nevoi
În jur atâta pace o-aud strigând la noi,
Dar trecem prea grăbiți și nu îi dăm binețe
Umblăm legați la ochi ținându-ne de fețe…
Mă logodesc cu iarba și frunza de mălin
Sparg până și paharul ce conținea pelin
Dezleg din hamuri visul și-l las ușor să pască
Cât iarba mai e verde și n-are gust de iască…
—————————–
Camelia CRISTEA
București