Aurelia GROSU: Trecut – acceptare şi iertare

,,Rănirea unui duşman te coboară mai prejos decât el. Răzbunarea te face egalul lui. Iertarea te ridică deasupra lui”.

Benjamin Franklin

Sunt momente în care am dori să rescriem anumite capitole ale vieţii noastre, unele dureroase, altele ruşinoase, altele insurmontabile. S-a dovedit că durerea  emoţională  nerezolvată creează haos în sistemul imunitar. În acest sens, pacea cu trecutul nostru se impune ca o necesitate absolută. Mulţi dintre noi preferăm să ne uităm mereu înapoi, cu părere de rău, la situaţiile şi oamenii nepotriviţi. Dar, dacă am schimba  felul în care ne raportăm la acesttrecut, am putea să-l recatalogăm, întrebându-ne altfel: „În ce fel m-a făcut trecutul meu mai puternic? Ce calităţi mi s-au dezvoltat în provocările trecutului? Ce defecte amputut descoperi la mine? Cum am reuşit să administrez perioadele dificile? La ce ar mai trebui să lucrez acum ca să devin mai performant în ceea ce fac? Ce ştiu acum şi nu ştiam atunci? Pe cine aş putea să ajut cu experienţa mea?“  Simţim deseori acut sentimentul de vinovăţie sau ruşine când privim la trecutul nostru. Însă, analizând conştient, putem face o diferenţă între vinovăţie şi ruşine, fiindcă atunci când ne simţim prost faţăde ceea ce am făcut, este un sentiment sănătos (vinovăţie). Aproape toţi oamenii avem lucruri pe care am vrea să le schimbăm în vieţile noastre, dar, Dumnezeu când ne-a creat, a spus: ”Iată că toate erau foarte bune. ”(Geneza 1:31)

        Aşa că El ne vede altfel. De aici rezultă o acţiune pe care o putem implementa cu toţii la nivel mental: a ne accepta trecutul şi a nu mai repeta greşelile. Numai un Dumnezeu iertător poate încuraja astfel:         ” Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-I ţine în seamă Domnul nelegiuirea.” (Psalm 31:1-2) Deci, dacă Dumnezeu ne iartă, atunci putem să ne iertămşi noi, deoarece avem această capacitate. Apoi, am mai avea o opţiune vizavi de trecutul nostru: să ne transformăm durerea în câştig.

     Vindecarea presupune teamă, tristeţe, mânie, frustrare, neîmplinire. Ea cere timp, dar aduce mai multă fericire decât orice trecut despre care îţi aminteşti. Vindecarea şi acceptarea trecutului poate lucra atât de puternic, încât omul să urce pe treptele înalte de dezvoltare personală impresionante. ”Iată, Eu fac toate lucrările noi.” (Apocalipsa 21:5)

      Misionara Helen Roseveare, în timp ce lucra în Congo,a fost violată foarte brutal. Scriind despre teama ei, această  femeie spune: „Trebuie să mă întreb: pot să-I mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această experienţă, chiar dacă nu-mi spune de ce?“ De multe ori, mi-am pus întrebarea aceasta şi eu:       „Doamne, nu înţeleg de ce a trebuit să trec mai mult de zece ani printr-o depresie cumplită, printr-o viaţă dură şi neimaginat de grea, prin două căsnicii nefericite, două divorţuri traumatizante, soldate cu două tentative de suicid, care au avut ca şi consecinţe devastatoare, câte 5 zile de comă profundă?      M-am întrebat, am aşteptat să văd de ce, dar, uneori, Dumnezeu alege să tacă. Din experienţa mea de viaţă, am aflat altceva însă: că El face toate lucrurile noi. Secretul nu stă în răspunsuri, ci în acceptare. Însă, să ştii, să fii sigur, să fii conştient că în mijlocul a tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla, Dumnezeu stă în control. Atunci ai două alternative: fie te gândeşti la asta şi te hotărăşti să trăieşti din nou, fie vei trece prin viaţă crezând că nu ai avut parte de un curs corect.

        Aşa că te îndemn, dragă cititorule, să îngropi trecutul tău sau trăieşti cu fantomele lui!  A readuce mereu în minte vechile suferinţe este ca şi cum te-ai uita la acelaşi film, sperând să aibă altfel de final.Când dai vina pe tine sau pe ceilalţi, te legi de trecut şi diminuezi stima de sine şi aşa scăzută. Când dai vina pe Dumnezeu, puterea Sa se întrerupe în dreptul vieţii tale, apoi îndoiala vine în locul încrederii, apare amărăciunea şi, odată cu ea, apare şi cinismul. Când dai vina doar pe alţii, măreşti distanţa dintre ei şitine şi elimini singura opţiune care ar putea funcţiona pentru a te regla emoţional – iertarea. Când te încrezi însă în Dumnezeu, atunci doar El te poate reabilita, vindeca, elibera şi ierta. Dumnezeu promite că:” Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” (Apocalipsa 21:5)

          În cazul vieţii mele, El a făcut toate lucrurile noi, m-a vindecat de depresie, m-a ajutat prin oameni competenţi, m-a dus pe un drum nou şi mi-a dat misiunea să scriu, ceea ce fac cu mare pasiune pentru ceilalţi oameni. Iartă şi mergi mai departe!

————————————

Aurelia GROSU

Galaţi

                          (Din cartea ” Picături de suflet în contul înțelepciunii tale”, 2014)

Lasă un răspuns