Árpád TÓTH: În grădina mea din Chiuruș (poesis)

 

Poems in Italian

Translated by Rubina Andredakis (Cyprus)

IL MIO GIARDINO A CHIURUŞ *

 

Servitore del Divino,

Viandante per tutta la vita,

Schiavodi nebbia del macinato,

Amo ogni dolce momento della vita.

 

Mia madre, mi ha insegnato bene,

E lei si è preoccupata tutto il tempo

Per farmi imparare dai miei errori

E ora tutto è in via di guarigione.

 

Le braci ardenti gettano luce fioca,

I nostri cuori sono come un fuoco,

Questo posto è veramente fantastico,

Le stelle sono le sue uniche recinzioni.

 

Stiamo vivendo tutti questi secondi,

Andranno alla deriva nel tempo,

In questo mondo di sogni sprecati,

Illusione e anime vuote.

 

Poco dopo, abbiamo assaggiato

Il dolce pozzo del miele della vita,

Abbiamo visto e pensiamo

Al sentiero ripido e stretto verso il paradiso.

 

Non ho mai visto gli Immortali prima,

Ora stanno accanto a me,

Non oso fare rumore

Ahimè, mi chiedo perché non lo sapevo

Come amare con tutto il mio cuore.

 

Ora non posso più fallire,

Ho trovato l’obiettivo della mia vita!

 

* Piccolo villaggio in Transilvania

 

 

(Translated by Dragoş Barbu)

 

MY GARDEN IN CHIURUŞ*

 

Servant to the Divine,

Wanderer for a lifetime,

Thrall to the grind’s mist,

I love every sweet moment of life.

 

My mother,she taught me well,

And she took care all the time

To let me learn from my mistakes

And everything is on the mend now.

 

 

The burning embers shed dim light,

Our hearts are like a fire,

This place is truly fantastic,

Stars are its only fences.

 

We are living all these seconds,

They will drift away into the time,

In this world of wasted dreams,

Illusion and wollow souls.

 

Soon after,we tasted

The sweet honeywell of life,

We saw and come to think

About the steep and narrow path to Heaven.

 

 

I’ve never seen the Immortals before,

Now They stay beside me,

I do not dare to make a sound

Alas,I wonder why I didn’t knew

How to love with all my heart.

 

Now I can’t fail anymore,

I found my life’s goal!

 

*Small village in Transylvania

 

POÈMES EN FRANÇAIS

 

Traduit par Rubina D.Andredakis (Cyprus)

 

 

L’HIVER À CHIURUŞ

 -portrait du crépuscule-

 

Pics de glace qui pendent sur des haies déchiquetées

Ils hochent bruyamment dans le froid, attendant,

Avec le joyeux refrain des moineaux,

La neige blanche entrante sur leurs crêtes fugaces.

 

Un blizzard comme un feu fait voler les moineaux,

Leur refrain est brisé par la peur,

Les flocons de neige dansent avec zèle en leur honneur

Jusqu’à ce qu’ils deviennent étourdis et fatigués.

Descendre à chaque mouvement,

Plein de franchise,

Les flocons de neige perdent souvent leur chemin.

 

Le jour se couche, la nuit arrive,

L’obscurité noire détruit le paysage,

Et toutes les couleurs, disparaissent rapidement

Sous le capot de la neige.

 

Maintenant, allez dormir … tous!

 

 

Poems in Russian

Translated by Dr. Adolf P. Shvedchikov (Russia)

 

 

ЗИМА В ЧИУРУСЕ*        

Сумеречный портрет

 

На рваных ветвях висят сосульки,

Они громко звенят на морозе,

Слышится радостный хор воробьёв,

Падающий белый снег покрывает их хохолки.

 

Вьюга, как огонь, заставляет улететь воробьёв,

Их хор нарушается страхом,

Снежинки танцуют ревностно в их честь,

Пока не падают устало от головокружения.

 

С каждым движением,

Полный откровенности,

Снежинки часто

Теряют свой путь.

 

Уходитдень , надвигается ночь,

Черная тьма нарушает пейзаж,

И все цвета быстро исчезают

Под покровом снега.

 

Теперь, всем спать !

 

* Сиурус – старая маленькая деревня в Трансильвании

 

 

În grădina mea din Chiuruș

 

Slugă a Divinului,
hoinar în astă viață,
rob din ceața chinului,
iubesc orice dulceață.

Mama, ea m-a învățat,
având grijă de mine,
tot greșind… m-am deșteptat,
acum… merg doar spre bine.

Jarul luminează-n foc,
inimile noastre ard,
e fantastic acest loc,
stând sub stele, lângă gard.

Trăim aceste clipe,
efemere ca un spic,
o lume de risipe,
în iluzii, de nimic.

Numai după ce am gustat,
ca și a vieții miere,
am văzut, am cugetat,
Raiul ce mult, mult cere.

Niciodată nu am văzut,
atât de aproape, Zeii,
rămăsesem prea tăcut,
e… cum știau evreii.

Din poze…au apărut
Isus și cu Fecioara.
Vai, de ce nu am știut
iubi, cu inimioara!

Nu mai pot ca să greșesc,
am aflat de ce trăiesc!

—————————–

Tóth Árpád ( Artangel)

București

26 ianuarie 2020

 

Lasă un răspuns