Visele-adulte
Îmi şerpuieşte
viaţa pe unde
gândul profund e
şi-n stânci ciopleşte
tot ce găseşte,
forme rotunde
dorind s-abunde
în ce iubeşte.
Clipele fade
le dau în lături.
Îmi vreau alături
numai bravade,
cântec de spade,
foşnet de mături.
Topesc omături,
iubesc cascade.
Ţin să fiu pururi
numai în zboruri,
nu printre doruri,
ci prin azururi.
Repar cusururi
şi sfâşâi storuri,
înmulţesc sporuri,
cioplesc contururi.
Au fost prea multe
renunţări triste.
Falsele piste
îmi par insulte.
Vreau să m-asculte,
sper să reziste
şi să insiste
visele-adulte.
————————————–
Anatol COVALI
București
24 noiembrie, 2018