Vine-o vreme tristă
Vine-o vreme tristă
când e frig şi-s brume,
când mai ştergi un nume
de pe-a vieţii listă,
când o falsă pistă
te scoate din lume,
când doar în albume
ce-ai iubit există.
Şi atunci te doare
întreaga fiinţă,
gemi de neputinţă
cu încrâncenare,
şi-ai vrea să fii tare
dar nu-i cu putinţă,
că-orice biruinţă
e de fapt cedare.
Rătăceşti frenetic
ponegrind ursita
ce-a fost dinamita
ce te-a făcut petic,
spui că nu e etic
să-ţi vezi frântă-orbita,
când destinul sita
o mişcă bezmetic.
Cel din veşnicie
vede impasibil
cât eşti de penibil
în a ta mânie
şi doar Dânsul ştie
de mai e posibil
să mai fii teribil
în vreo parodie !…
————————————–
Anatol COVALI
București
1 februarie 2019