Vin din contrarii
Vin din contrarii pentru-a mă cerne
în noi atracţii şi să resping
umbrele care devin eterne
dacă lumina-n trecere-ating.
Am în nucleul fierbinte spaţii
în care creşte un viu frământ
într-o risipă de noi vibraţii
din altă lume, din alt pământ.
Trecerea scurtă, plină de-oprelişti
va fi risipă spre infinit
ca să rodească în noi privelişti
din anotimpul înmugurit.
Nu-mi pasă noapte de-a ta scânteie
când ştiu că drumul spre veşnicii
va fi o lungă cale lactee
care sub paşii-mi va străluci.
————————————–
Anatol COVALI
București
21 octombrie, 2018