Viaţa
Viaţa hărăzită de ursită
ca un bloc de marmură-i mereu
pentru-a fi cu patimă cioplită
până când se-ajunge în nucleu.
Viaţa care este o părere,
şi-n neant se spulberă oricum,
seamănă mai mult c-o adiere
şi-o cărare-n loc de-un mare drum.
Viaţa-n care nu schimbăm o iotă
şi-o trăim aşa cum ne e dat,
uneori ne pare o golgotă,
alteori rai binecuvântat.
Viaţa – dar divin sau o năpastă,
când cu gândul Său, Cel drept şi Sfânt,
a creat-o din a morţii coastă !…
Suflet întrupat ori doar pământ ? …
————————————–
Anatol COVALI
București
16 octombrie, 2018