Vesel cânt
Destinul îmi arată un deget şi-nţeleg
că am ajuns la ultima răscruce.
Întrezăresc golgota cu-aceeaşi veche cruce
şi simt că n-am ce drum să mai aleg.
Dar florile speranţei le culeg
şi le sărut ca să nu se usuce.
Resping orice durere pe braţe îmi aduce
târzia resemnare pe care o reneg.
Am răguşit? Nu-mi pasă. Vesel cânt
şi chiar dacă n-am aripi, un tineresc avânt
către frumosul ţel dorit mă poartă.
Las amintirea-n pace şi chiui în acum
cu sufletul în flăcări, spărgând orişice poartă
o aflu încuiată pe-al meu drum.
————————————–
Anatol COVALI
București
18 martie 2019