Undeva, cândva…
Undeva, cândva… Vag ţi-aduci aminte
de-un tânãr frumos care ţesea vise,
iar iubirea ta având crez şi ţinte
nu se-ofilise.
Undeva, cândva… Pare o poveste
primul început, prima împlinire
când a fost, va fi ,cãpãtau în este
nemãrginire.
Undeva, cândva… În atâtea rânduri
erai Fãt-Frumos biruind balauri,
punându-ţi semeţ pe-ncinsele gânduri
cununi de lauri.
Undeva, cândva… Cum sã se întoarcã
paşii-ţi obosiţi pe vechile urme,
când haite de lupi vor sã crezi cã parcã
seamãnã-a turme?
Undeva, cândva… Ce tulbure ceaţã
a învãluit vremurile-acele
azi când pregãteşti într-un rest de viaţã
drumul spre stele…
————————————–
Anatol COVALI
București
18 februarie 2019