Sub cortină
Sunt sub cortină.
Pare-ncântată
c-a fost o dată
şi ghilotină.
Lume străină
râzând m-arată.
E-aplaudată
moartea-mi meschină.
Strig, dar în sală
vocea-mi e şoaptă.
Lumea n-aşteaptă,
pe rând se scoală
şi dă năvală,
spre uşi se-ndreaptă
bârfind nedreaptă.
Scena e goală.
Piesa-a fost slabă,
la fel paiaţa
ce-a jucat viaţa
mergând pe-o gloabă
către-o cocioabă,
mascându-şi greaţa
ce-i brăzda faţa,
părând de treabă.
Biet Don Quijote
am fost în soartă!
Am visat artă
la-nalte cote,
însă golgote
şi-o liră spartă
sufletu-mi poartă-n
chip de mascote.
————————————–
Anatol COVALI
București
29 decembrie, 2018