Şi pricep
Mii de speranţe în sentimente
pe când în iureş clipele trec
şi-n vânzoleala ce în prezent e
nu iau în seamă niciun eşec.
Soarta ne-aduce ca să ne pună
pe fiecare unde-i menit
dându-ne-o viaţă care e bună
sau rea ,cum este tot ce-am trăit.
Privesc în urmă cu încântare
parcursul vieţii ajuns un strop,
înţelegând că orice-ncrâncenare,
întotdeauna avut-a scop.
Şi pricep asăzi rostul , menirea
ce au dat roade pe-al vieţii trunchi,
spre-a nu mă-ntoarce în nemurirea
care mă-aşteaptă, trist şi-n genunchi.
————————————–
Anatol COVALI
București
11 octombrie, 2018