Să fii rege…
Să fii rege în cătunul
plin de drumuri mocirloase,
cu bordeie-n loc de case,
să-ţi fie bufon nebunul,
din prieteni în niciunul
să nu crezi, să tragi ponoase
când cu fapte generoase
vrei s-ajuţi, să faci pe bunul…
Să fii rege, dar injurii
să primeşti fără oprire
când în suflet porţi iubire
şi-ai azur în cerul gurii,
să râdă de tine-obscurii
care plini de nesimţire
să îţi scuipe în privire
tot gunoiul imposturii…
Să fii rege într-o vreme
ticăloasă şi stupidă,
să domneşti peste obidă,
peste-o lume care geme
şi nu urlă căci se teme,
fiindcă-i doar o biată-omidă
ce de zbor este avidă,
dar socoate că-i devreme…
Să fii rege care poartă
zdrenţe ce-au mai fost purtate,
să-ţi simţi inima că bate
doar pentru frumos şi artă,
dar să-ţi vezi speranţa moartă,
visurile mutilate,
să te simţi o nulitate
ce strivită e de soartă…
————————————–
Anatol COVALI
București
31 ianuarie 2019