Răzvrătire
N-au mai ars la urmă stelele făclii,
n-au cântat deasupra-mi păsărele mii
fiindcă n-am răbdat
să fiu aruncat
de pe-o stâncă neagră către văi pustii.
Pe-un picior de plai,
pe-o gură de rai
de atunci în pace am putut doini,
iar iubita mea
la stână venea
cu merinde-n traistă şi spre-a ne iubi.
Port şi-acum cu drag
mândrul meu baltag
care la răscrucea drumului păli,
şi-am lăsat neşters
sângele pervers
care pentru moarte cândva clocoti,
spre a şti că sunt
blând, dar devin crunt
cu cei care-n spate-mi urzesc mişelii.
————————————–
Anatol COVALI
București
9 iulie 2019