Poveste
Din limpeziri caline
răsari câteodată.
Te simt ca o săgeată
ce se înfige-n mine
şi sânger în rutine
iubirea ta brumată
atât de des cântată
când nu puneam surdine.
O boare din iubire
în mintea mea adie
şi eşti la fel de vie
ca-n orice amintire
ce nu e tânguire,
ci blândă armonie,
motiv de bucurie,
prilej de fericire.
În sânge-îmi cântă-ntruna
fantastice orchestre
şi văd cum în ferestre
cu raze-îmi bate luna
.
Ating cu-un zâmbet struna
care cânta terestre
vibraţii noi, măiestre,
vii pentru totdeauna.
Nu mai pleca. Aceste
mirabile prezenţe
sunt pline de esenţe
de pe ciudate creste
unde iubirea este,
în orice exisenţe,
chiar şi-mbrăcată-n zdrenţe,
o splendidă poveste.
————————————–
Anatol COVALI
București
26 noiembrie, 2018