E-n mine
-Tridilet –
E-n mine. Simt cum umblă căutând
ungheru-n care nu am fost nicicând
şi unde mici paingi au ţesut plase
spre-a prinde-n ele cel din urmă vis
speriat când vede cât e de decis
acest trimis din lumi misterioase.
E-n mine şi nu pot să îl alung
în timp ce sună dintr-un corn prelung
şi-l tot aud mai tare , mai aproape,
un sunet trist, profund, răscolitor
ce surpă zid de zid în viitor
ca ale vieţii geamuri să le crape.
E-n mine . Dar cât timp nu mă-nspăimânt
poate să urle chiar. Eu râd şi cânt !
1 octombrie 2019
Îmi amintesc
-Tridilet –
Îmi amintesc cu drag de anii când
sorbeam lumina chipului tău blând
cu buze-înfierbântate de dorinţă
şi-ţi colindam poienile cu flori
din care se-mbătau ai mei fiori
îndrăgostiţi de-ntreaga ta fiinţă.
Îmi amintesc lumina în văpăi
ce strălucea atunci în ochii tăi,
de glasul cald şi plin de duioşie
care ştia să spună : Te iubesc !
atât de simplu, tandru şi firesc
vibrând de o imensă bucurie.
Îmi amintesc şi-ţi mulţumesc acum
după ce-o viaţă-am mers pe-acelaşi drum.
Hai să zâmbim
Mă-ntreb. Oare să fie prea târziu
să fac o oază în acest pustiu
ce ne-nconjoară ?
Pot să creez miracolul sublim
ca-n toiul iernii-o tandră primăvară
să ne-oferim ?
Aşa de mult aş vrea să-ntinerim !
Ca-n primii ani ai dragostei să fim,
să nu ne-apese
anii aceştia ce sunt tot mai grei.
Aş vrea să nu-i simţim, să nu ne pese
deloc de ei.
Măcar în gânduri să n-avem zăpezi.
În suflete să colindăm livezi
înmiresmate,
îar inimile să începă-alt cânt
ce va descrie cât de minunat e
noul avânt.
Hai să zâmbim, să râdem, să dansăm
şi iar ca-n tinereţe să visăm
că fericirea
ne-a-mbrăţişat strângându-ne la piept
în vreme ce ne-arată-n zări iubirea
un drum mai drept.
De-aceea sper
Sunt ferm convins că-i doar un început
această despărţire de trecut
a căii mele
care încearcă să găsească-acum,
când e atrasă de atâtea stele,
altfel de drum.
Din ce a fost aş vrea să nu repet
nimic din ceeace a fost concret.
Restul de viaţă
îl vreau trăit cu totul în alt mod.
Nu vreau să văd pe scurtul fir de aţă
măcar un nod.
Vreau altceva. Mai bun şi mai frumos,
mai plin de împliniri şi luminos,
fără-ocolişuri,
să nu mai fie-n viaţa mea târâri,
să nu se mai preschimbe-orice suişuri
în coborâri.
De-aceea sper, de-aceea cred intens
clipă de clipă-ntr-un cu totu-alt sens,
într-o menire
care să poată fi sacrul botez
ce-mi va sfinţi cu roua din iubire
noul meu miez.
————————————–
Anatol COVALI
București
Octombrie 2019