Margine
Trec orele…
Timpul a devenit un punct
care de-abia se mai vede.
Zarzãrii au început
sã se scuture.
E atâta verde în jur
cã îmi ameţesc gândurile.
Merg obosit.
Dupã mine amintiri în cârje.
Caut şi nu gãsesc.
Aflu, dar nu mai ştiu
la ce-mi foloseşte.
Alunec în mine
şi nu vãd nimic
de care sã mã pot prinde.
Simt mâl în sânge.
Aerul pe care-l respir
e câlţos şi fierbinte,
în vreme ce-n iureş, pe lângã mine,
trec orele.
————————————–
Anatol COVALI
București
28 mai 2019