Învechită-i a mea liră
Învechită-i a mea liră
şi cuvintele-s bătrâne,
încă mai sunt baci la stâne
şi plămânii mei respiră
aerul ce se răsfiră
din codrii ce ştiu s-amâne
vremea-n care vor fi grâne,
încă ochii mei admiră
verde crud şi zbor de fluturi,
susur tandru de izvoare,
adieri răcoritoare
şi-ale razelor săruturi,
încă beau apă din ciuturi
şi-mi las visele să zboare
spre azururi cât mai clare,
încă stau în începuturi
unde-absurdul nu există,
unde este armonie,
unde dragostea adie
chiar şi dacă este tristă,
unde drumul nu e pistă,
ci cărare ce te-mbie
s-o străbaţi cu bucurie
spre splendori ce mai rezistă
şi-n metafore imberbe,
puerile pentru unii,
preamăresc splendoarea lunii
şi-ale stelelor vii jerbe,
pun parfum de crin în verbe
şi nu-mi pasă de nebunii
care scuipă pe petunii
şi pe tot ce-n jur superb e.
————————————–
Anatol COVALI
București
27 februarie 2019