Inutil
Străbaţi pustiul care-a mai rămas
trăgând cu greu de fiecare pas
de care-atârnă urmele ce-ţi cer
să nu le laşi în al uitării ger.
Ştii că atunci când clipele dispar
tot ce-ai făcut e-un mare în zadar
ce te va spulbera în nicăieri
nerămând în urmă-ţi niciun ieri.
Te uiţi în jur şi vezi numai deşert
lipsit de viaţă, mare şi inert,
nu-ţi mai apar, măcar din când în când,
fete morgane-n zări pustii dansând.
Şi, Doamne, cum să nu fii trist când ştii
c-ai vrut să fii şi nu o să mai fii,
că tot ce-ai adunat trudind febril
poartă pecetea cruntă: Inutil !…
————————————–
Anatol COVALI
București
20 ianuarie 2019