Forfotă
Înfloresc primăverile mele
în livezi ce în suflet le port
când în chip de icar, către stele,
orice vis zboară fără efort.
Codrii dragi de zefir se-nfioară
foşnind tandri în inima mea,
când încep ghiocei să apară,
ignorând orice frig şi-orice-nea.
Simt în gânduri şi-n trup dans de focuri
care ruguri în ele aprind,
luminând înnoptatele locuri
unde-ascult al speranţei colind.
E o forfotă plină de viaţă,
o-nviere a tot ce iubesc,
o ciudată schimbare la faţă,
un miracol superb şi firesc
————————————–
Anatol COVALI
București
15 octombrie, 2018