Final
Curtea regretelor e plină
de scamatori şi măscărici
ce-au vrut, jucând în roluri mici,
succes şi-omagiu să obţină.
Dar nu e nici un spectator
care să râdă, să aclame
acele comedii sau drame
în care-s sufletele lor.
Stau trişti pe scena lor actorii,
îngânduraţi şi resemnaţi
că nu mai sunt aplaudaţi
măcar ca nişte foste glorii.
Doar câte-o clipă de extaz
şi-atât! Ce este între clipe
e numai frângere de-arìpe
şi pângărire de obraz.
Şi poate fi numită viaţă
acest destin crucificat,
când dintre lacrimi, ne-ncetat,
urli acelaşi: Râzi, paiaţă?!…
————————————–
Anatol COVALI
București
1 mai 2019