Coridă
Ce hore mi-au încins nervii în carne,
sârbe, ciulendre, dans de căluşari…
Sângele meu e plin de lăutari
ce n-au în mâini viori, ci suflă-n goarne.
Vibrez ca-ntr-un cutremur şi mi-e teamă
să nu mă sparg, să nu mă risipesc.
Dar simt în suflet aripi mari cum cresc
când dragostea cu patimă mă cheamă.
Continuă ploi reci din plâns să toarne,
însă încalec mândri armăsari
şi ai tristeţii tauri tari şi mari
cu sete îi izbesc chiar între coarne.
Şi fericirea veselă m-aclamă
lăsându-mă să o iubesc firesc,
în timp ce norii grei, din plâns se-opresc
şi limpezindu-mi cerul se destramă.
————————————–
Anatol COVALI
București
22 aprilie 2019