HAI SĂ ZÂMBIM
*
Mă-ntreb. Oare să fie prea târziu
să fac o oază în acest pustiu
ce ne-nconjoară?
Pot să creez miracolul sublim
ca-n toiul iernii-o tandră primăvară
să ne-oferim?
*
Aşa de mult aş vrea să-ntinerim!
Ca-n primii ani ai dragostei să fim,
să nu ne-apese
anii aceştia ce sunt tot mai grei.
Aş vrea să nu-i simţim, să nu ne pese
deloc de ei.
*
Măcar în gânduri să n-avem zăpezi.
În suflete să colindăm livezi
înmiresmate,
iar inimile să înceapă-alt cânt
ce va descrie cât de minunat e
noul avânt.
*
Hai să zâmbim, să râdem, să dansăm
şi iar ca-n tinereţe să visăm
că fericirea
ne-a-mbrăţişat strângându-ne la piept
în vreme ce ne-arată-n zări iubirea
un drum mai drept.
13 ianuarie 2020
N-AM SĂ CEDEZ
*
N-am să cedez şi am să cred mereu
în mine şi în Bunul Dumnezeu
ce-mi e aproape
atunci când îndoiala-îmi dă ocol
şi barca vieţii nu străbate ape,
ci stă-n nămol.
*
N-am să cedez şi am să cred intens
că restul vieţii mele are sens
şi o menire
pe care sunt dator s-o-ndeplinesc,
dând semenilor mei numai iubire
cât mai firesc.
*
N-am să cedez pentru că sunt altfel
de om, care se-ndreaptă spre alt ţel
crezând că poate
să fie ce în viaţă nu a fost,
luptându-se intens ca tot şi toate
să aibă rost.
*
N-am să cedez şi chiar dacă par nins
sunt ferm convins că nu voi fi învins,
că pân` la urmă
în colbul amintirii voi lăsa
o dâră-adâncă sau măcar o urmă
din viaţa mea.
14 ianuarie 2020
Ce-i inimă?…
*
Ce-i inimă?… De ce tremuri mereu
în pieptul meu când dau de câte-un greu
şi pari speriată
când şuieră în jurul tău săgeţi?
De ce te temi că viaţa adorată
ai s-o regreţi ?
*
Îmi pari convinsă c-ai s-o pierzi oricum.
Sufletul doar îşi va vedea de drum
şi-o să dispară
dispreţuind lăcaşu-n care-a stat.
Umărul tău ce-a dus orice povară
va fi uitat.
*
Ai cunoscut şi rău şi fericiri,
te-au bucurat şi te-au mâhnit iubiri,
ai fost lovită
şi mângâiată în acelaşi timp.
În tine-a fost sărut şi dinamită
orice-anotimp.
*
Dar nu ştiu de ce cred că n-ai să mori.
Cu sufletul alături ai să zbori
spre nemurire,
căci fără tine dânsul ar fi fad
şi nu ar putea fi-n altă iubire
un nou răsad.
15 ianuarie 2020
Stări
*
Ce scurtă a fost viaţa!… Nu ştiu cum
şi când s-a dus, căci capătul de drum
se vede-n zare…
Optzeci de ani sunt mulţi, dar stând în ei
îmi par o clipă, ardere din care
sar doar scântei.
*
Poate să fie mâine sau oricând.
În orice caz va fi curând, curând!…
E prea puţină
vremea ce a rămas să o parcurg
sperând că se va stinge în lumină
al meu amurg.
*
Şi e atât de greu să fii moşneag,
să mergi având în mână un toiag,
pe când în minte
se hârjonesc sau freamătă idei,
iar sufletul stă-n inima fierbinte
ca miez al ei.
*
Sunt tânăr şi bătrân concomitent,
trăind în fiecare sentiment
altfel de viaţă.
Când resemnat şi-ngrozitor de trist
că ce-a rămas e un crâmpei de aţă,
când optimist!…
16 ianuarie 2020
R U G Ă M I N T E
*
Aş vrea să fiu tot timpul optimist,
să îl gonesc pe cel ce-n mine trist
încă suspină.
Doresc să râd, să fiu încrezător,
să văd cea mai mirifică lumină
în viitor.
*
Încerc să nu mai plâng, să nu mai gem
şi de nimic nicicând să nu mă tem,
să nu-mi mai pese
că în curând adio am să spun.
Nădăjduiesc că soarta mea îmi ţese
un sfârşit bun.
*
Iubesc această viaţă şi aş vrea
ca niciodat să nu mai plec din ea,
dar nu se poate!
Îngerul negru vine când e scris
în cartea lui, cu litere sculptate,
cât mi-e permis
*
să mai rămân pe-acest superb pământ,
ca zi de zi să fac din drag frământ
o poezie.
De-aceea, când îl simt venind, îl rog
să se îndure şi zâmbind să scrie
alt epilog.
17 ianuarie 2020
SUNT EU ?…
*
Sunt eu copilu-acesta fericit
ce-i alintat şi care e iubit
cu pasiune
de mama şi de tatăl lui mereu,
ce cred că e un dar dat lor anume
de Dumnezeu?
*
Sunt eu adolescentul minunat
ce crede că deja este bărbat,
flăcăul care
promite să devină orice vrea,
pe care nu cutează să-l doboare
nici viaţa grea?
*
Sunt eu omul matur ce a făcut
până la urmă tot ceea ce-a vrut
cu a sa soartă,
fiind aplaudat pe scene mari
pe care a cântat şi-a făcut artă
în roluri tari?
*
Sunt eu senioru-acesta get-beget
care-i convins că este un poet
care transcrie
ce îi dictează muza lui cu har,
în fiecare zi o poezie
dându-vă-n dar?
18 ianuarie 2020
Spre-un nou meleag
*
Din toate câte-au fost nu pot s-aleg
nimic care a fost perfect şi-ntreg.
Toate avură
ceva greşit în fapte şi în sens,
o pată, un defect sau o fisură
în al lor dens.
*
Dar n-am cedat, nu m-am lăsat înfrânt.
Deşi sunt doar un bulgăr de pământ,
mă însoţeşte
un suflet ce-i mereu ocrotitor
şi care de pe-al vieţii cer goneşte
nor după nor.
*
Întotdeauna-n viaţă am simţit
că de o forţă magică-s iubit
şi fără teamă
am coborât în râpi sau am urcat
spre-o culme care n-a luat în seamă
ce căi străbat.
*
În petecul de drum ce mi-a rămas
nu am să mai aleg. Mergând la pas
spre noua ţintă
mă voi opri, din când în când, să trag
un foc precis din a speranţei flintă
spre-un nou meleag !
19 ianuarie 2020
ÎŢI MULŢUMESC
*
Iubirea noastră-a fost ceva firesc
cu care te mândreşti şi mă mândresc,
o-ngemănare
a două inimi care au bătut
ţinându-se de mâini pe-un drum pe care
l-au străbătut.
*
Şi sufletele au vibrat la fel
având mereu în faţă-acelaşi ţel,
fiind menite
să ardă sentimente şi dorinţi
în care să cioplească fericite
noi biruinţi.
*
Destinu-a vrut să-mi dea un dar bogat
când pentru-o viaţă-ntreagă mi te-a dat
pe-un ţărm de mare,
care-a sfinţit cu valurile ei,
o dragoste mirabilă cu care
viaţa o-nchei.
*
Îţi mulţumesc că-ntotdeauna-ai fost
al vieţii mele inefabil rost,
că niciodată
nu m-ai făcut păreri de rău să am,
că dragostea ta sinceră, curată,
mi-a fost balsam.
20 ianuarie 2020
Z Â M B E T
Îţi mulţumesc Prietenul meu scump
că m-ai lăsat ca-ntruna să irump,
să văd cum este
şi în al vieţii mele blând amurg,
de pe-ale cărui minunate creste
speranţe curg.
E-aşa frumos în urmă să priveşti
şi să te bucuri de ce-ai fost şi eşti
cu prisosinţă.
Încaleci amintiri şi nu te miri
că zbori sau mergi după a ta dorinţă
prin împliniri.
Încerc să ocolesc tot ce-n trecut
n-a fost pe placul meu şi m-a durut
câteodată.
Surâd când văd că nu am fost înfrânt
şi sper c-am să mai vin şi altădată
pe-acest pământ.
E-aşa frumos al patrulea-anotimp
şi nu regret decât că nu am timp
pentru a face
să se-mplinească ceeace-mi doresc.
Dar senectutea-i splendidă şi-mi place
şi o iubesc.
21 ianuarie 2020
A R T Ă
Mă-ntorc în mine pe cărări de dor
şi-admir al vieţii minunat decor
şi drag în care
pe scenă cu ardoare am cântat
în roluri ce fiind nemuritoare
fiori mi-au dat.
Pot spune că a fost ca un miraj
trăirea fiecărui personaj
cu altă viaţă,
cu alte sentimente, alt destin,
pe care le trăieşti, căci nu se-nvaţă,
din tine vin.
Sunt plin de zeci de vieţi ce m-au vrăjit
când fermecat de ele am trăit
cu pasiune,
cu totul altceva decât am fost
şi-această inefabilă minune
a fost cu-un rost.
Am un ciopor de vieţi în amintiri
ce mă-nconjoară cu-ale lor iubiri.
Sufletu-mi poartă
în el zeci de destine ce trăiesc
înnobilate-n vreme de-a mea artă,
dar nelumesc.
21 ianuarie 2020
EXISTĂ O SCĂPARE
Voi trece!.. Cu toţi trecem rând pe rând
mergând încet, la pas sau alergând,
pentru că viaţa
e-un fir care nu are niciun nod,
ce-o să dispară când se rupe aţa
şi cazi în glod.
De ce venim? De ce plecăm? Mister.
Şi noi şi ce e-n jur e efemer
din veşnicie.
Ne naştem fiecare cu-un destin
ce-n amănunt şi punct cu punct descrie
anii ce vin.
Ce suntem, ce vom fi este un dat
care nu poate fi nicicum schimbat
orice am face.
Chiar ocolind, mergând pe-alte cărări
soarta te-ntoarce, dându-ţi bobârnace,
spre-ale ei zări.
Există o scăpare. Dumnezeu.
Doar El îţi poate da un alt traseu
de-L rogi fierbinte
să te-nsoţească-n viaţă zi de zi.
Dar El vrea fapte mari şi nu cuvinte.
Vrea Om să fii.
22 ianuarie 2020
———————————–
Anatol COVALI
București
Ianuarie 2020
*Acest nou gen de poezie fixă, începe cu un distih în monorimă,după care urmează o strofă cu rime feminine şi masculine încrucişate. Versurile cu rime feminine au unul 5, iar celălalt 11 silabe. Cele cu rime masculine au un vers cu 4 silabe şi celălalt cu 10 silabe. În pofida inegalităţii numărului de silabe, cititorul va fi impresionat de muzicalitatea poeziei. Şi datorită acestei inegalităţi şi diversităţi a numărului de silabe, care sunt pare la numerele impare şi impare la numerele pare, am numit genul de poezie MATEPOEZĂ. Mate de la matematică şi poeză de la poezie. Iată cât de frumos se armonizează poezia cu matematica şi cum se completează reciproc ! Anatol Covalli