Amurg
Amurg… Din ce în ce mai singur… Ning
regrete ce m-acopăr şi mă-nving…
Printre dihănii
de prezent trec sănii
de amintiri, cântând prelung cling, cling…
Pierdut în zloată
de dureri dau roată
destinului care a fost un ring,
plin de speranţă,
şi de cutezanţă,
dorind ca ţelu-n treacăt să-l ating…
Se face noapte-n
gânduri şi în fapte
şi că-i târziu încep să mă conving…
Nu-i cu putinţă
nici o biruinţă,
atâta timp cât stelele-mi se sting…
La ultima mea vamă-s
şi mi-e teamă
întredeschisa uşă s-o împing!…
————————————–
Anatol COVALI
București
14 aprilie 2019