Lumea Ortodoxă se află în tulburare datorită unor acțiuni necugetate luate de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, pusă la cale de către serviciile secrete “globaliste”, în unul dintre spațiile canonice ale Patriarhiei Moscovei, hai să-i zicem acelui spațiu, “Ucraina”.
Este bine știut că în Februarie 2014 o lovitură de stat, organizată de către serviciile secrete USA, a înlăturat administrația aleasă de la Kiev și a înlocuit-o cu agenți USA: Yatseniuk, Poroshenko, Parubia și alții asemenea. Rezultatul a fost unirea, prin referendum și voința locuitorilor, Crimeii la Rusia și apoi izbucnirea unui război civil. Populația rusească din zona Donetsk-Lugansk pur și simplu nu a mai putut răbda persecuțiile perpetuate prin fanatici galitieni ‘uniati”. Asupra zonei controlate de regimul fascist din Kiev s-a abătut un val de persecuții, corupție endemica și haos. Figuri de aventurieri politic dintre cele mai dubioase au apărut la Kiev și este suficient să amintesc pe cunoscutul spion American Misha Sakashvilii, condamnat pentru crime și apropiere de bunuri necuvenite în Georgia. Singura structura care mai unea acel spațiu artificial zis ‘Ucraina”, era Mitropolia Ortodoxă a Ucrainei.
Mitropolia Ortodoxă a Ucrainei, având cea mai largă libertate administrative posibilă: dreptul exclusiv de a se administra, de a își alege Ierarhii, etc. se află în legătură canonică și este parte a Patriarhiei Moscovei, ’Sviati Rus”. Singura obligație a ei, față de Patriarhia Sviati Rus, este să îl pomenească pe Patriarhul Moscovei ca întâi stătător. Întâiul stătător al Mitropoliei Ucrainei, IPS Onufrei, este, ca etnie, Rus din zona Bucovinei. Dacă din punct de vedere practic Mitropolia Ucrainei este independentă, în același timp ea respectă unitatea spirituală a spațiului Sviati Rus, adică unitatea spirituală a popoarelor Rus, Ucrainean și Bielorus. Împotriva acestei unități duhovnicești, deci împotriva Bisericii Ortodoxe, s-a pus la cale actuala tulburare care ar putea avea urmări triste și tragice.
Inițial s-au alcătuit jurisdicții Ortodoxe “paralele”, „independente” (deși așa ceva nu poate exista în Ortodoxie din punct de vedere canonic) având în frunte aventurieri politici drapati în haina clericală. Este vorba de Filaret Denisenko, care a alcătuit un “patriarhat” al Ucrainei și de către Makarie Maletych, care a creat o “biserica independent a Ucrainei”. În legătură cu aventurierul politic Filaret Denisenko este de aminti că el a cerut ca limba română să fie interzisă în bisericile din Bucovina de Nord. Două structuri necanonice și care în anii 90 ai veacului trecut au fost anatemizate, ele și conducătorii lor, și care nu erau recunoscute de nici o jurisdicție Ortodoxă. Aceste două entități samosviate, necanonice, ”auto-sfiintite(?!) , au fost folosite de către administrația din Kiev și prin ele se încearcă ruperea legăturilor duhovnicești în spațiul Sviati Rus. Ortodocșii din regiune au rămas în proporție de peste 60% sub ascultarea Mitropoliei Ucrainei și tot acea Mitropolie are sub control principalele lăcășuri de cult inclusive vestita Lavra Pecerska. ”Jurisdicțiile” necanonice, samosveate, sunt niște minorități în conflict una cu alta. Iar între timp, cu acordul regimului de la Kiev, bande de huligani galitieni “uniati” au atacat și devastate parohii ortodoxe aflate în bună rânduiala canonică.
Trebuie să fim foarte clari. Aici nu este vorba de stăpânirea sau măcar influența politică a Moscovei este vorba de o încercare de a sparge unitatea și buna înțelegere între Ortodocși și de a consolida controlul agenturilor de influență străine la Kiev. În această sinistră acțiune a fost implicată și probabil definitiv compromisă Patriarhia Ecumenică din Constantinopol care, în fapt, este o mică parohie greacă în Istanbul.
Patriarhia Ecumenică a rămas ca o rămășiță nostalgică a mărețului Imperiu Bizantin, dispărut din istorie în urmă cu cinci veacuri și jumătate. Acea relicvă avea mai mult valoare simbolică și sentimentală. Dar dincolo de asta niciodată, chiar în vremile de glorie, Patriarhia din Constantinopol și întâiul ei stătător, nu au reprezentat o “papalitate”, o instanță supremă, în Ortodoxie. Ideea de “papalitate” este complet străină Ortodoxiei. Chiar în vremile sale de glorie Patriarhul din Constantinopol era doar un “primus inter pares”, întâiul între Episcopi, toți egali. În anii “războiul rece”, din păcate, Patriarhia Constantinopolui a ajuns o agentură de spionaj, am putea zice o sucursală a CIA și în plus a fost aproape total masonizată. Iar acuma, iată că agenturile de spionaj occidentale au aflat cu cale să îl folosească pe acel Patriarh, care, în fapt, conduce, cum spuneam, o parohie de greci bătrâni în Istanbul.
Patriarhul Bartolomeu, care va purta vina acestor acțiuni nesăbuite, a dat un “tomos” prin care scoate de sub anathema pe Filaret și Makarie, recunoștea canonicitatea celor două “jurisdicții” samosviate și decreta înființarea unei ‘Patriarhii autocefale în Ucraina”. Bartolomeu a încălcat grav, grosolan, ordinea canonică Ortodoxă.
El nu avea dreptul canonic să ridice anathema așezată de un alt Patriarh autocefal. (După cum canonul, așezat de către un preot duhovnic nu poate fi ridicat de un alt preot). Dar mai ales el nu avea nici un drept să intervină în spațiul canonic aflat sub jurisdicția unui alt ierarh în bună rânduiala. Bartolomeu a încălcat ordinea canonică și în fapt a dus la tulburarea turmei. Căci, confruntată cu asemenea acte grosolane de ne canonicitate, Patriarhia Moscovei și a Sviati Rus a suspendat legăturile canonice cu Patriarhia Constantinopolului. Cum spuneam toate jursidicțiile autocefale Ortodoxe au respins acțiunea necugetată a Constantinopolului. Partea bună, până acuma, este că unitatea de dogmă a Ortodoxiei nu este afectată, acesta este un conflict administrativ. Rămâne de văzut ce va urmă.
Dacă regimul de la Kiev va considera acest act ca aprobare a acțiunilor sale, ne putem aștepta că bandele fasciste de “uniati” galitieni să comită atrocități și crime contra Mitropoliei canonice a Ucrainei, parohiilor, credincioșilor și proprietăților ei. De multe ori violența este întâmpinată tot cu violență. În fapt cei care sunt atacați au dreptul să se apere. Să nădăjduim că lucrurile nu vor degenera. Dar, la caz contrar, Patriarhia Constantinopolului va purta întreaga responsabilitate morală și aceasta va însemna, probabil, chiar dispariția ei. Până atunci toți cei care vor rău Ortodoxiei jubilează. Dar, se va dovedi iarăși, că au celebrat înainte de vreme. Biserica Ortodoxă se află sub o făgăduință mai tare decât a oamenilor și “puterile iadului nu o vor putea birui”.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
19 octombrie, 2018