“Momentul Adevărului” este o expresie care definește o situație critică din existență când o decizie hotărâtoare trebuie luată, ale cărei consecințe trebuiesc acceptate. Este folosită frecvent expresia în luptele cu tauri,”momentul adevărului” fiind clipă în care toreadorul decide să dea taurului lovitura de grație. De reușita acelei decizii depinde toată lupta anterioară. Dar expresia s-a răspândit și în esență “momentul adevărului” definește caractere și personalități căci,în acea clipă nu se poate minți sau pretinde;este pe viață și moarte.
Această expresie este foarte potrivită vieții publice din zilele pe care le trăim din mai multe motive.
În momentul de față partidele politice și congregațiile politice, în forma lor clasică, sunt categorii depășite. Aceste formațiuni nu mai pot influența, sau nu ar mai trebui să poată influența, modul de gândire al cetățenilor. Iar acest lucru este, a fost, determinat de dramatica schimbare a circulației informației. În bună măsură “partidele” politice au devenit un soi de “găști” de interes și rolul lor nu este de a influența opinia publica ci acela de a administra vremelnic în funcție de decizia electoratului.
Mediile de informare “clasice”, presa, radio, televiziune, și-au pierdut rolul și rostul. Ele au încetat să mai fie căi de informare independente și obiective. În alte cuvinte ele nu mai servesc ‘poporul”, ele servesc “puterea”. Dar în același timp informația din spațiul virtual, ”internet”, a făcut ca știrile să circule aproape instantaneu cu clipa intrării în existență a evenimentului. Încă mai mult, spațiul virtual a făcut ca “secretele” să nu mai existe sau oricum să fie dezvăluite extraordinar de repede. În aceste condiții cetățenii își pot forma o părere foarte repede și efectiv nu mai au lipsă de “sfaturile” partidelor politice. Spațiul virtual a făcut ca opinia publică să devină literalmente “populară”.
În egală măsură rolul oamenilor politici s-a schimbat sau, măcar, ar trebui să se schimbe. Rolul lor ar trebui să fie acela de a administra interesul comun, binele țării. Iar în această înțelegere nu de teoreticieni și guralivi este lipsă, este lipsa de oameni de caracter și bună credință.Iar aceste trăsături se confirmă sau infirmă nu prin declarații, se confirmă prin fapte. Recunoașterea caracterelor de către “popor” este întotdeauna fără greș. Căci “poporul” judecă oamenii nu după conversație sau exprimări sentimentale, ci după acțiuni și după mod de viață. Acestea fiind spuse voi încerca să ilustrez validitatea lor prin exemple concrete.
În momentul de față viața publică românească este încordată, se vehiculează acuze, se fac declarații, se fac, mai ales, făgăduințe.Organizațiile Ne Guvernamentale, finanțate în mare măsură de sinistrul “déjà” internaționalist Soros Georgy, organizația abominabilă #rezist și ceata jalnică a “imbecililor utili” se dau de ceasul morții, ies în stradă, se zbuciumă steril. Nu mai puțin zbuciumați sunt cei care se numesc “opoziția” și în fruntea lor tinerei năbădoioși care se auto-numesc “salvatorii”. Acești “salvatori” au pus la cale o penibila farsa zisa #fărăpenali, un pretext pentru a mobilize ‘imbecili utili” în demonstrații și scandal stradal. Mai nou aceste demonstrații au început a fi îndemnate la violente de către personaje dubioase asociate cu “salvatorii’. Actiuni care ar trebui drastic sancționate de către administrația legal aleasă. Fără îndoială că nici “puterea” nu este fără defect dar, îmi pare, este mai decentă și prin asta responsabilă; o mare calitate. Dar tot zbuciumul celor pomeniți a fost confruntat și continuă să fie de două împrejurări. Împrejurări care s-au dovedit a fi “momente ale adevărului”.
Aceste două momente sunt referendumul pentru definirea familiei și legea împotriva acțiunilor anti-românești.
Aceste două măsuri nu sunt acte de administrație temporară, sunt măsuri care privesc sănătatea Neamului Românesc și respectul pentru el. În această privința răspunsul nu poate fi decât “da” sau “nu”. Iar acest răspuns definește caractere și personalitate și, să nu uităm, personalitatea și caracterul sunt un dat, nu se schimbă. Cel care este un psihopat și sociopat fripturist va fi așa în veac. Dar să privim puțin mai din aproape aceste două momente.
În privința referendumului în privința familiei “opoziția” și-a alcătuit un soi de motivație nespus de dubioasă și ea a a fost alcătuită de năbădăioșii “salvatori”. Ziceau ei: ”nu trebuie să îi excludem pe cei cu altă orientare”, asta însemnând pe “sodomiți”. Deci pentru ei sentimentele unui grup minuscul și cu preferințe intime excentrice au mai mare importanță decât sănătatea Neamului Românesc și voința lui în majoritate zdrobitoare. În privința legii împotriva activităților anti-românești din nou “salvatorii” și-au arătat adevărată culoare.
Acei “salvatori” au aprobat și susținut o lege condamnând activitățile anti-semite cu o voioșie și un entuziasm care nu puteau fi mai stridente, au aprobat într-o atmosfera de chermeză. Dar când a fost vorba de legea condamnând activitățile anti românești, aceiași năstrușnici “salvatori” s-au opus cu indignare.
Nu are rost să ne amăgim, aceste două situații au fost “moment ale adevărului”, moment când nu se poate minți și când caracterele se arată în toată splendoarea sau, în cazul “salvatorilor”, în toată hidoșenia lor. În aceste situații “salvatorii” au arătat că loialitatea lor este pentru elitele transnaționale și pentru “ciolan” și, la nici un caz nu pentru Neamul Românesc. Este bine să ne aducem aminte că, ”cel care este credincios în foarte puțin și în multe este credincios; și cel care este nedrept în foarte puțin și în mult este nedrept” (Luca 16;10). Dincolo de asta sunt convins că electoratul român, Neamul Românesc, va ști să aleagă adevărul de minciună, răul de bine, și impostura de autentic. Să nu avem îndoială că cei care seamăn rău și confuzie, rău și confuzie vor și culege.
Videat Deus et Judicet!
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
8 august, 2018