Alexandru NEMOIANU: Despre românii plecați ,,în afară”

Unul dintre evenimentele sociale majore și cu potențiale urmări substanțiale este plecarea unui număr foarte mare de Români în afara hotarelor țării. După unele date este vorba de circa câteva milioane de oameni în majoritate zdrobitoare din segmental cel mai activ al populației, cei cuprinși între 20-50 de ani.
Mutarea unui număr atâta de mare de oameni a avut și are urmări semnificative.
Multe zone ale țării au pierdut mână de lucru, familii au fost destrămate, copii au rămas în grija bunicilor și unii dintre ei în grija nimănui. În aceste condiții s-au avansat tot soiul de teorii, unele catastrofice și altele direct hazlii.
Astfel se vorbește despre “depopularea” României, despre pustiirea ei și chiar se pomenește “dispariția” Neamului. Un fel de scriitor, având categoric o fixație maniacală, spunea că această migrație vestește o “convertire” a Românilor la Episcopia Romei! Nici mai mult și nici mai puțin!
Aceste teorii și profeții sunt pur și simplu discursuri după ureche și care nu se întemeiază pe nimic, în afară de neputința de a înțelege un fenomen complex.
În primul rând proiecțiile despre viitor sunt extrem de riscante și întotdeauna rămân mai puțin decât niște ipoteze, rămân niște păreri. Acest lucru este datorat faptului că pentru a putea face o analiză spre viitor ar trebui să stăpânești totalitatea datelor în timp și spațiu și asta este cu neputință. Iar în plus ar trebui să ai cunoștință despre fenomene istorice neașteptate, așa numitele fenomene paradoxale care se petrec brusc, fără avertisment și cu urmări profunde și anticiparea acestor fenomene este cu totul imposibilă.
Acestea fiind spuse ne putem referi strict la ceea ce avem în față și putem încerca să comparăm prezentul fenomen cu fenomene istorice anterioare cât de cât asemănătoare. Deci faptele sunt următoarele. Un număr mare de Români au plecat în diferite părți ale Europei pentru a obține venituri mai mari pentru munca depusă. O acțiune coerentă și logică. Sunt între ei oameni cu pregătire superioară, medie și foarte mulți necalificați. Ei s-au dus acolo unde aflau de lucru și în cea mai mare majoritate a cazurilor au lucrat și lucrează bine. Majoritatea zdrobitoare sunt lucrători sezonieri. Adică merg la lucru câteva luni și apoi revin în țară. Cu veniturile obținute ei pot duce o existență decentă, își pot îmbunătăți locuințele din țară și în plus își îmbogățesc considerabil înțelegerea despre lumea în care trăim. Veniturile pe care le aduc, banii pe care îi aduc în România, reprezintă un aflux de capital care categoric face bine economiei Românești. Deci până acuma realmente nu pot fi aflate aspect negative. Un singur aspect este negativ și el are o explicație. Este vorba de plecarea unui foarte mare număr de lucrători din domeniul sănătății, medici și personal medical cu pregătire medie. Acest lucru este consecința directă a unei politici guvernamentale cretine. Mai exact, faptul că personalul din sănătate este plătit penibil, la nivel de portar de hotel, este inacceptabil. Statul trebuie să înțeleagă că medicii și lucrătorii din sănătate sunt un capital de mare preț și trebuie să înțeleagă că ei trebuiesc plătiți pe măsură. Până ce acest lucru nu va fi înțeles, până ce nu va înceta campania imbeciloidă contra “medicilor șpăgari”, hemoragia de cadre medicale va continuă cu urmări funeste. Cu această precizare ne putem referi la comentariile făcute în jurul procesului migratoriu general.
Se spune că “țara se va pustii”. Nimic mai fals. În primul rând migrațiile interne și externe nu sunt ceva nou. În anii “socialismului” migrația internă a fost categoric mai mare decât cea actuală și cu urmări mult mai rele. Zone întregi au fost depopulate, oameni complet nepregătiți au fost smulși din habitatul lor și aruncați în orașe, în sinistrele blocuri și preschimbați în lumpenproletariat. Se spune iarăși că oamenii “pierd legătura cu țara”, se “înstrăinează”. Din nou fals. Cei plecați, cum spuneam, în majoritate sunt sezonieri, lipsesc doar câteva luni din țară și revin. Apoi să nu uităm că posibilitățile de transport au redus considerabil distanțele. În momentul de față este mai lesne unui Român care lucrează în Italia să revină “acasă”, decât unui maramureșan plecat la lucru în Dobrogea în anii 50 ai veacului trecut. La asta se adaugă legătura permanentă prin telefon, ”skype” sau e-mail. De fapt, după programul de lucru, cei plecați sunt “acasă” prin mijloacele virtuale. Iar la asta se adaugă efortul absolut eroic al Patriarhiei Ortodoxe Române de a înființa structuri care garantează continuitatea de viață spirituală. În plus, să nu uităm, ei nu sunt puși cu “spatele la zid”, nu mai există granițe și despărțăminte ideologice, pot circula liber. Deci actuala migrație românească este o tipică mișcare economică și trebuie subliniat că ea se face în cadrul unui spațiu economic comun, Piața Comună. Nu era altfel pentru Românii din fosta dublă monarhie. În ce privește “argumentul” că țara s-ar pustii aici trebuie să spunem că el este avansat și rămâne o obscura presupunere întemeiată pe o bănuială: că Românii plecați, în număr covârșitor, ar rămâne în țările unde s-au dus să lucreze, repet, în majoritate sezonier. Deci aceasta este o presupunere și ea nu se bazează pe nimic. Dar pentru a o analiza ne putem folosi de un caz relativ asemănător (în istorie nu există fenomene repetitive identice): cazul Românilor plecați în America la începutul veacului XX.
La începutul veacului XX un număr mare de Români din Banat, Ardeal și Bucovina, la acea vreme parte din dubla monarhie, au plecat și s-au așezat în America (USA și Canada). Se socotește că peste două sute de mii de Români au mers pe această cale. Ei plecau în căutarea de lucru și venit mai bun și visul lor era, ”mia și drumul”, să câștige o mie de dolari (la începutul veacului XX o mie de dolari reprezentau o suma mare) și drumul acasă. Acest ideal a dat și numele acestui val migrator, ”mia și drumul”. Ajunși în Lumea Nouă i-a întâmpinat o realitate crudă și dură, lucru greu și plată modestă și în plus crâncena înstrăinare. Dar acești oameni au răzbit cu greu și între lacrimi. Se știe că o parte dintre ei au rămas în Lumea Nouă, formând comunitate Româno-Americană și istoria ei. Dar MAJORITATEA s-au întors acasă. După datele statistice circa 80% dintre cei plecați au revenit acasă, și-au cumpărat pământ și au devenit fruntași. (Este adevărat că venirea comunismului a făcut din ei victime de preferință ale persecuției, dar asta este altă poveste). Deci ce rezultă este faptul că majoritatea s-au întors acasă și s-au întors acasă cei care au avut mai mult “succes”, cei care au reușit să strângă bani mai repede. Cum ziceam, în istorie nu există fenomene repetitive identice, dar din exemplul acestui caz, singurul care este cert și verificat, putem crede că și de această dată majoritatea Românilor plecați la lucru vor reveni acasă. Vor reveni acasă cu ceva bani, cu mai multă experiență, cu mai multă înțelepciune și vor fi un câștig pentru România de azi și de mâine.

–––––––––––––

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

3 iunie,  2018