MIREASMA POEZIEI
din grădină
lumina renaște
mireasma poeziei,
sufletul o călimară reîncărcată.
BUN RĂMAS
Șoptesc
balanțele din suflet
dezechilibrează durerea.
amprente dure,
suntem potirul
patimilor din urmă.
IUBIRE
Iubirea poți sa îmi spui tu oare ce
e în adâncul tău?
Poți sa îmi spui tu oare
cu ce balsam atingi inima
sau cu ce vorbe
cauți fărâma de lumină
a buzelor ascunse
deșertăciuni sufletești
în fântâni de speranțe?
PEISAJ NOCTURN
Cerul
plapumă de vise
semănată de timp
TĂCEREA
Tăcerea
poartă măști false,
Noaptea poartă mănuși,
iluzii deșarte
și lumânarea
alungată de timpul
crucilor bătrâne.
LINIȘTEA ZĂRII
liniștea zării
o mare învolburată,
sânge amestecat
cu lacrimi de ploaie
NEPUTINȚA TĂCERII
Înghesuit, plictisit
văd neputința tăcerii,
timpul devine
o ruină falsificată
MOARTEA
Adun necontenit
firul vieții,
dar nu pot deschide universul
captiv în propriul timp.
MAMA
Mama
Împrăștie lumina
Ochilor ei blânzii,
Aerul dulce al dimineților
ETERNITATE
Cuvintele
trupuri muribunde
contopesc-n mersul nopții,
cuvintele…
magia sufletului,
neant ascuns de mistere
sărutul morții,
eternitatea!
AM GUSTAT
Am gustat
murdare semne de tăcere,
ai făcut din mine noapte
inundate-n întrebări
––––––––––––
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
Focșani, 1 august 2019