Alexandru CRISTIAN: Varietate (poezii)

VARIETATE

 

Aruncă dragostea ta spre mine

Aruncă părul tău în ale mele vene

Aruncă sărutul tău spre soare apune

Aruncă ochii tăi spre genune.

 

Scapă-mă de aici și acolo

Scapă-mă de lumea de dincolo

Scapă-mă de acordurile unui solo

Uitat demult într-un loc…acolo

 

Sărută-mă cu mare dor

Sărută-mă cu foc mistuitor

Sărută-mă până simt că mor

Sărută-mă pe un nor…

 

Pleacă de aici din viața aceasta

Pleacă din lumea și cu asta basta

Pleacă spre stele, spre nori, aceasta

E ultima mea rugă…năpasta

Rupe-o și gata…

 

 

RĂTĂCIRE

 

Ți-a nins argintul pe frunte

Te-a plâns luna pe al ei dor

Eu m uit spre cer, din spate

Văd o umbră ce seamănă cu a mea.

 

Al vieții de apoi, al vieții de mâine

Nu mai vrei să vii la mine.

Eu te arunc în groapa existenței

Deși mă rogi ca asceții, esenței

Noastre să-i mai dăm o șansă

Nu pot, nu vreau, sunt în transă…

 

 

VERS ARUNCAT PE O PAGINĂ

 

Pagina albă o scriu

Cu sânge și dor

Mă uit la trecut

Și zâmbesc cu un ciudat

Dor de uitare și nepăsare

Totul a fost undeva

Poate cândva vom uita.

 

Ce a fost să fie, ce trebuie

Să fie, să trecem porțile

Încercării precum marea

Peste pământ…

 

 

SEMN

 

M-am rătăcit în lume

M-am aruncat de pe un munte

Mă arunc în uitate hume

Mă arunc în abis pe spate.

 

Mă înalț către cer

Mă înalț spre felinar

Ce altceva pot să mai cer ?

Să vii la mine, în zadar…

 

Mă uit pierdut spre nicăieri

Parcă a fost ieri!

 

 

ÎNȘELARE

 

Memoria mea este un perfid

Loc în care uit de ale

Tale duci îmbrățișări, livid

Mă uit spre ultimele stele

 

Ale cerului ce nu a fost

Pentru tine niciodată albastru,

Scriu rânduri fără rost

Pentru tine cea cu ochi de alabastru

 

Ciudat, plec de lângă tine

Memoria ca o săgeată îmi revine

Ah, nu ești tu cea de ieri

Nici de mâine, ești nicăieri…

 

 

RUGĂMINTE

 

Uită-mă  te rog, pleacă

Cu al tău mister și parfum

Părul tău și ochii tăi mă îneacă

Iar brațele tale ca un fum

Mă învelesc peste trupul

Fără viață și plin de răni.

Ai distrus poate și semnul

Buzelor tale pe ale mele căni

Aruncate în casă, după un vis

Plin de tine, m-am trezit în suspine

De frică să nu cad în abis

Fără tine…

 

 

O ALTĂ RUGĂ

 

Te rog uită glasul

Ce te arunca

Peste mări, țări, vălul

Rupe-l și nu sfârteca

Iubirea ce a crescut

Și a murit în noi.

 

Te rog uită vorbele

Ce rău ne-au făcut

Uită acele șoapte

Ce deseori ne-au durut.

Distruge lumea ta

Și vino în a mea.

 

Te rog uită privirile

Ce ne-au rănit

Glasurile ne-au condamant

La o tăcere de mormânt, aripile

Tale ți le-ai frânt, ciudat

Acum uit de tine, neisprăvit

Mă uit în trecut spre ce nu a fost…

 

 

FETEI MELE GABRIELA

 

O minune în viața mea

A apărut de nicăieri

Și totuși mult dorită

Este chiar ea, Fata mea

Ceea ce va fi mult iubită

Încă din ziua de ieri.

 

Viața îți va fi frumoasă

Precum vei fi tu

Ușoară pentru că meriți

Vei zbura pestea marea spumoasă

Vei visa pentru că așa ești tu,

Vei fi UNICĂ pentru toți!

 

 

PRIVIRE

 

A apus dorința

S-a născut viața

În care eu și tu

Umblăm cu dorul

Care ne apasă

De ieri, de azi, de mâine…

Dar cui îi pasă

Mie, ție sau nu mai putem ține

Iubirea noastră pierdută.

 

 

OCHI DESCHIȘI

 

Nu uita trădarea

Iubito cu ochi închiși,

Nu uita zarea

În care priveai cu ochi deschiși.

 

Nu uita minciuna

Iubito cu ochi închiși

Nu uita luna

Pe care o priveai cu ochi deschiși.

 

Nu uita dorința

Iubitor cu ochi închiși.

Nu uita speranța

Iubito cu ochi deschiși.

–––––––––––––

Alexandru CRISTIAN

București, 15 noiembrie 2019

Lasă un răspuns