Repetiție de nuntă
(Album: Colț stelar)
Când plâng și norii îmi sunt pleoape
Iar sufletu-mi tânjește veșnicii,
Du-mă Isuse să fiu tot mai aproape,
De locu-nalt pe care-L știi.
Când văd în șir cocori spre zări ascunse,
Cum își jelesc -n același cânt plecarea,
Mă trec fiori și mă întreb ;
-‘Nncotro își vor plimba strigătul,jalea?!
Mă uit la flori …se vestejesc
Și iarba parcă și-a uitat verdeața ,
Mă uit în zori spre cerul Tău
‘N răcoarea toamnei,dimineața.
Și-n Duh pornesc dincol ‘de nori,
Cu nerăbdare sfântă să Te-implor
Să vii, cobori, să repetam ;
Cântarea pentru albă-nuntă .
Ridică-te să ne vedem!
(Album: Splendori)
Mă odihnesc în albul de mărgăritar,
Lumina lui cerească
Ce mă întreabă;unde ești,
te regăsesti pe drumul ce te-aduce Acasă?
În ce culori ți-e sufletul dar inima mă mai iubește?
În dimineața ce ți-am dăruit te-ai îmbrăcat cerește?
Mai stai in zori să mă aștepți ca-n zilele senine
Când șoaptele-ți erau miresmi;
-Eu vreau să fiu,trăiesc doar pentru Tine ?
Unde-nnoptezi,pe ce cărări cu lacrima ce sufletul îl frige?
Mai ești la geam să mă aștepti ca-n serile senine ,
Când înlăcrimate aduceai iubiri peceți ,
Din inima-ți ce dragostea îmi ține?
Mai esti în har și-n bucurii cum erai altă dată?
Pe ce drumeag împovarat ți-e inima-nnoptată?
Ridică-te să ne vedem !
În zorii așteptați de suflet, de diminețile-nsorite,
Să lumineze-al vietii umblet… de potecile -ncâlcite!
Nu mai e mult, voi reveni ,pe care drum te voi găsi
În ce chemări vei fi legat când firul fi-va-ți risipit?
Întoarce-ți fața către soare
Să ai în ființa-ți,sărbătoare și bucurii precum aveai
Cănd calea-n zorii zilei îmi țineai în adorare.
Din nou toamnă
(Album: Fărâme de Lumină)
O, vară…
Ai vrut să risipeşti culoarea
Cea ruginie, din verde-ntârziat,
Ai vrut să ţii cu ochii tăi,lumina
Dar de răcoare, te-ai speriat
și ai abandonat,
Iar roşul macilor din grâne,
albul margaretelor curat
galbenul din poama părului din curte
Stau îndrăzneţ şi curioși s-asculte
Ce îşi vorbesc tomatele-n grădină:
– Este cam frig !
– Ce crezi ?
– Ea, toamna-i pregatită deja, acum să vină ?
Şi nu trecură a lor curioase şoapte,
Când un vârtej, de praf şi frunze moarte
Se-nvârtesc în dansuri tari, nervoase.
Dar cin’ le cântă
Şi dirijează aceste frunze uscate ?
O rază ruginie, cu ochii plânşi de vară;
– N-am spus: la revedere!
Iertaţi ! M-a dat afară !
Se înfioară pe crengi triste, frunzele-n grădină;
– N-am aşteptat şi n-am crezut
Căci toamna este aici,
Dorind aşa de mult să vină !
——————————–
Alexandrina TULICS
Delafield, S.U.A.
17 august 2020