Șoapte
Am prins cu flori de primăvară
tot ce-ai sădit-n inima mea,
să Ți le dau când voi ieși afară,
din iarna grea…
Și le păstrez în gândurile sfinte,
în lacrimi le-am udat;
În rugă proaspătă le țin în suflet
să nu se vestejească;
Așa m-ai învățat.
Afară-i iarnă, se-nvârtesc condorii.
La geam, am pus lalele, ghiocei,
să nu se vadă, simtă gerul,
să-mi cânte despre cer și primăvară,
albaștri brebenei.
Albine adună dulcele cu mine
să Te întâmpinăm când vei veni;
Să nu vorbim nimic de ger și ciumă,
să ne conduci în sfinte bucurii.
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
30 martie 2020