Alexandrina TULICS: Sculați să nu murim-nrobiți!

În vatra arsă cu tăciuni,
Ce-i stinsă ca o casă părăsită,
Ar arde rugul plin de lacrimi
Din inima smerită.
Ar fi din nou-sfântă-nchinare
Dacă din cânt aprins și rugi,
S-ar împleti cununa părtășiei
Ca-n vremuri de demult.
S-ar coborî din-nalt, de sus,
Cuvinte-aprinse-n Duhul Sfânt
Rostite-n -ngenuncheri, Mielului onoare!
Așa ardea pân nu demult,
Cânta arcușul rugii în suflare,
De se-ncingeau în rugăciuni
Și îngerii și Carul Mare.
Ardeau în focul coborât
Și-n inimi-ngenuncheate,
Cei ce în vatră locuiau
Și cei veniți, mai de departe.
Înlănțuiți în har și rugi
În cânt până spre dimineață,
Strângeau înfometații, sare și dulceață.
Știau de cer și veșnicii în starea coborâtă,
Iar fețele le străluceau
Ca alui Moise la stânca cea lovită.
-E mult de-atunci? nu știu să-ți spun,
Afară corbii se rotesc,
Lovesc din negre aripi, croncănesc…
Iar -n unii moartea se coboară,
Apropiații-i se jelesc iar plânsul înfioară.
-E teamă-n lume, ca-n Egipt!
Când îngeru-nnegrit rânjea în orice poartă,
Rahela -n țipăt se-auzea,
De copilaș nu ar fi vrut să se despartă.
În vatra stinsă se aprind tăciunii adormirii
-Sculați să nu murim -nrobiți
că noi suntem ai Nemuririi!
Strigați în laude, cântați
Aprindeți focu-n inimi și chimvale!
‘N armoniul adormit demult în debarale.
Sculați că am dormit destul!
Din somnul morții fără Pâine
Și fără Duhul ce-a promis;
ziua de azi, și veșnicii și mâine.
În vatra -aprinsă prinde-a se roti
În dansu-ndrăgostirii ca-al lui David,
Înaintea Domnului iubit,
Poporul care se trezi din somnul palid.
Străjesc în rugi și mijlociri,
Ca grâu-n legătură-s -nflăcărati
În mulțumiri se-aprinde rugul
ce i-a -ntocmit ca frați.