STĂPÂNUL ZĂRII
Îmi bandajai aripile și-ncerc din nou să zbor
Spre-nalturi…Sufletul prin dragoste mă cheamă…
Făcui popas de-o clipă pe fruntea unui nor,
Privesc în jur și simt… că-mi este puțin teamă…
Din ceruri se desprinse o rază de lumina,
În grabă se oprise la capătul de nor.
Unde trecu, sculptase o urmă fină-fină,
O urmă luminoasă-e dorul călător…
Îmbrățișându-l dulce, îl întrebai ce-l doare,
În bunătatea-aceasta porni a se topi…
Îmi spuse-atunci că tare…tare-i dor de soare
Și se prelinse-n aer, din ochi cât ai clipi…
Îmi scuturai aripile, pornii din nou să zbor,
Alunecând pe culmi de pace și credință…
Rămas-a-n urmă norul, doar dorul călător
Azi stăpânește zarea și-ntreagă mea ființă…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
4 aprilie 2019