ANII…
Ca frunzele în toamnă-mi cad anii peste umeri
Și simt de-acum mai des cum sufletul mă doare
Îmi împletesc cunună și nu vreau să mi-i numeri,
Numărătoarea-aceasta, știu, nici un rost nu are.
Cad anii ca zăpada peste-ale noastre plete
Și al inimii suflu își domolește graba,
Iar undeva în umbră mai bântuie regrete,
Doar Domnul sentimente nu ne-a dat degeaba.
Știi, anii ca și ploaia mai picură pe suflet
Și-nghesuie-n unghere lacrimi nevăzute,
Freamătul rugăciunii îmi este azi rasuflet
Într-un tumult de gânduri de mine doar știute…
În anii mei se-mbină la răsărit, în zori,
Un pic de nostalgie-n izvor de-ntelepciune,
Și-ascund o amintire în ochii visători,
Căci timpul nostru astăzi este o minune!
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
10 noiembrie 2019