Adrian BOTEZ: Casa făcută din împușcături (stihuri)

MISTERUL CRĂCIUNULUI       

 

Crăciunul cu Sărmanii – Crăciunul cu Flămânzii

Copii  nedreptățiți de Soartă – -așteapt’ Crăciunul

să-ncalece Pegasul – Vis-Străbunul

s-atingă Lunii – Miezul Alb al BRÂNZII !

 

Crăciunul înfrățește Oamenii – cu Turma           

Asinul – Boul – apoi Magii-s Urma !

Ei – Magii : Aur – Smirna și Tămâia

din Iesle isc’ – odat’ cu PRUNCUL-FOC : TĂRIA !

 

o – MUMĂ : stai cu Fruntea pe MINUNE

căci PRUNCUL Ți-este FRATE – ți-este STRUNE !

Cântecul  MUMEI suie Scări de Îngeri :

 

când vezi Crăciunul – dinToate Minunile să sângeri  !

…iar Miezul Alb al Brânzei Selenare

re-aduce CHEAG – și ROST și FOC – în Toiul Iernii – Posace și Polare…!

***

 

CASĂ FĂCUTĂ DIN ÎMPUȘCĂTURI

 

casă făcută din împușcături

și explodând – într-una – Zei Auguri :

e bântuită de Cormoranii Roșii

care își duc – pe Aripi – Moși-Strămoșii…

 

Casă-a Vântoaselor de Crimă

își scuipă Cărămizi – și orice Rimă

se prăbușește și dezintegrează

doar Pulberile îi mai stau de Pază !

 

…ăsta-i Castelul oricărui Poet :

învârtejit de Stele-Minaret

răzbește cu Ferestrele-n Neant

 

și-l ia peste picior – pe Nenea Kant…

…auzi – Novice ? – ori ai adormit ?

îți pot servi – oricând – un Mit – sau un Efrit !

*

Cuvântul – Neprețuitul Explozibil

îți face Imposibilul – Posibil

și trece Trotuarul drept la Zei

luând la-njurat – pe Sfinții Derbedei…!

***

 

 

 

 

SCRUM

2 Ianuarie 2020

 

…când Alfabetele – în toate

Lumile și

Limbile (mai perfecte decât

perfecte)   – vor fi deplin

uitate – atunci

Patru sau Cinci

Degete de-ale mele – vor

zgâria – pe Peretele

Cerului – Adevăratele

Semne ale Vieții și

Morții – Ființei și

Neființei

 

vor  zgâria-scrie – trudnic și

necruțător –  nu din

Iubire – ci

Neiertătoare…!

 

…apoi –  – nemaiexistând

nimic – căci

SCRISUL UCIDE ! – se vor face

Scrum – și ele – Patru sau

Cinci Țipetele – Patru sau

Cinci Degetele…

 

…Scrum făr’ de-nceput ori

Sfârșit – fără Limite ori

Suflare….

***

 

MAMEI MELE – CEA DIN ALTĂ LUME

 

când îmi va suna – și

mie – Ceasul – vreau ca

tu – Mamă – și nu altcineva – să vii

să mă întâmpini – să mă

iei – spre Altă

Lume

 

n-am nevoie de

toate Sperietorile

Popești – n-am nevoie nici de

Moarte

 

pe Drumul spre Locul cu

Copaci Rari – să vorbim

Mamă – de-ale

noastre – câte n-am apucat să

vorbim – aici – pe

Pământ

 

pe Drumul spre Locul cu

Copaci Rari – repetă-mi – Mamă – iar și

iar – Alfabetul Vieții și

Morții : astfel – din nou – la

nesfârșit – Tu și numai Tu – Mamă

să mă Naști

 

între noi doi – Toate

rimează – Mamă – Toate rimează : Moartea mea

devine – așa cum se și

cuvine – în felul acesta – un nou

Poem – cu doar Două

Cuvinte : Tu și

Eu

 

e cel mai frumos Poem – dintre cele

pe care nu le-am scris – încă

niciodată

***

 

FEMEIE

 

femei nebune – proaste și-ngâmfate

ba năvăliți – ba spargeți zări – cu fuga :

când veți crăpa – eu – c-un făraș – pe toate

să înmulțiți gunoiul – îmi voi pune Sluga…

 

n-ați priceput din lume decât…”Cârlig de Pește

nemernicia voastră – de Bine ne ferește !

…proști au mai fost bărbații – când v-au băgat în seamă :

din voi – de-aș vrea fiertură – nu iese nici de-o zeamă !

 

…de ce s-o fi-ncurcat și Dumnezeu-Manole

să-l dez-oseze pe Adam – scoțându-i coaste ?

măcar de-ar fi făcut costiță cu fasole

 

nu-ntruchipări de isterii iocaste !

băi – ăștia – voi – tembelii dumnezei :

nu șubreziți Biserici – spurcând Zidul – cu…femei !

*

să-i frângi – cu-adevărat –

Oasele – unui Om

(…Adam… – …sau cum i-o fi

zicând lumea lui !) – ca – din schijele Lor

spinoase – să-nchipui o Făptură

pletoasă – buhoasă

slinoasă – păduchioasă

ranchiunoasă –  și-ntre

picere” – inadmisibil de

puturoasă ! – foc și

paie de…”lasă-mă că nu te

lasă”… – …numai pentru ca

apoi – umflându-Te în Penele-Ți

Albastre – să-i dai nou Lepros

Nume – acela de

Femeie” –  asta e treabă de

Tâmpit de Beție – Plebeu

iar nu de

Adevărat Dumnezeu !

***

 

DACĂ POLIȚIȘTII – POLITICIENII ȘI MAGISTRAȚII

 

dacă polițiștii – politicienii și

magistrații – nu sunt cei mai

Oribili Criminali din

Lumea Asta (…Lumea

Asta : cea mai bine disimulată – pentru

proști – Organizație din

Univers : Sindicatul Suprem al

Crimei !) – înseamnă că eu sunt o

Gâscă Sălbatică – și l-am purtat – pe

aripile mele (…cele

franjurate de Vânturi

Furtuni – și pidosnice – și de

gală…!) – peste toată

Suedia – pe

Nils Holgerson – simbol al

Nevinovatei Minciuni și al

Naivității Cretine !

***

 

FEMEIA MODERNĂ

 

…și-a pus pe

cap – Oala de Noapte-nflorată cu

Gălbejite-Asasinate

Picurând-Licurind (…acid….mult

acid fermentat-puturos…!) Securistico-Chinezește – și-a

Trântit – mândră – pe

Ea – Halatul de

Băi Oceanice (…Halatul cel

peticit cu sute de

Continente Duhninde…!)  – apoi

s-a încălțat – vanituoasă – cu

Doi Cactuși

Texani  : Femeia

Modernă ! – MATA

HARI – de

Dămăroaia și

Vârful  P…Țigăncii !

***

 

JEG DE ZEI – STĂTUT LUGUBRU – A PĂTRUNS ÎN APE

 

Jeg de Zei – stătut lugubru – a pătruns în Ape

Valuri vin și Valuri pleacă – nimeni să nu scape !

peste tot – Arici de Umbre otrăvesc Lumina

dar veni-va Ziua-Ntâia : va trezi Ondina …

 

Strigoi de Păduri – vag palid – cercuiesc Oceanul

doar privind Apocalipsa – te îngheață-aleanul…

au rămas – în Pod de Ceruri – Sinucise-Icoane :

cine – iar – auri-va Sfinții – dormind în Piroane ?

 

Însuși Dumnezeu ne vinde – târguindu-și Raze

Diavoli se hlizesc la Stele : își sticlesc Ucaze :

să primim iude-n Altare – Preoți de Noroaie

 

și să-i ungem Regi de Râuri – Prinți Broscari – în Ploaie…

…hai – întoarce Fila Asta : Apele se-neacă :

de e prea mult Rău în Lume – de plictis – el pleacă…

***

 

NU MI-ESTE FRICĂ DE NIMIC – DA-S AMĂRÂT DE TOATE

 

nu mi-este frică de nimic – da-s amărât de toate :

un Șarpe – Deznodat Circar – uită să umble-n Coate…

sap Groapă de Fântână – cică : sap numai sub picioare !

când am gătat – iàca ce poznă ! – în Miez-Pământ mă doare !

 

nu mi-este frică de nimic – da-s amărât de toate :

căci Razele-s de rumeguș – Soarele n-are toarte…

nu mai huliți – voi – Bestii-Oameni – un Rătăcit de Soartă :

s-a fost făcut Inima mea o Gaură de Poartă…

 

Orbi – din Clopotnița Măririi – nu văd Minuni în Iarbă

aud doar Glia Cătrănită – gata – oricând – să fiarbă !

…cu ce-ai plătit – Drumeț Tovarăș – Vremea – să mai trăiești ?

 

mai ții urechea  către Cântec – Suflet ai de Povești…

…și Zeii – azi – sunt tulburați : nu știu ce cată-n Ceruri !

…vor învăța de sub Vitrină : se strâng Strașnice Geruri…

***

 

AȘCHIE DE DOINĂ

 

dacă mer’i din floare-n floare

viață fără de cărare

la urmă năcazu-i mare :

te alegi cu o cicoare

uscată de soare

dată-n gălbinare…

 

…ori c-un Zid  Chiurliu

de-un Sălaș Pustiu…

***

 

FLORI DE GHEAȚĂ SE-NCRUSTARĂ – PE ALTARE – -N GERUL LUMII

 

flori de gheață se-ncrustară – pe Altare – -n Gerul Lumii

în Biserica Pădurii mă pândesc Liniști Senine

Lămpile din Ierni-Regine pâlpâie – în Toiul Strunii :

Harfe-Raze se destramă – în Pervaze Cerești – Crine

 

o – Păduri – Cetăți de Zâne – mângâiați Răni Răstignite

și primiți – prin Ceți – Drumețul cu Căile Rătăcite :

la Altarul din Pădure s-a-nchinat chiar Inorogul

spre Altarul din Pădure – Izvoare sticlescu-și Snopul…

 

în această Sfântă Iarnă – Nălucirea Vis-Zăpezii

Tărâm Nou îmi pregătește : Roura de Miez-Amiezii !

Elfi – Ondine – Salamandre – mă întâmpină-n Cântare :

 

e o Limbă Dumnezee – și în Cer – și-n orice Mare…

…Țări de Duhuri – Continente – se strâng – ciotcă – la Altar

căci Hristosul – Viu-Iubirii – a trecut – deja – Hotar…

*

…la Altarul din Pădure – străjuit de Inorogi

toți se strânseră – cu Focuri : ÎMBLÂNZIRII să te rogi !

***

 

OMUL CARE-A MURIT DIN ÎNTREBĂRI

 

Omul care-a murit din Întrebări

degeră-n Cântec – degeră în Stele :

Omul care-a murit din Întrebări

afli-l la Vechituri și-n Lanțuri Grele…

 

de ce  – tu – oare – nu răspunzi cu Întrebarea

care te-ar libera de Boli și Duhuri ?

Piron chircit-a – -n loc de Valuri – Însăși Marea !

…iar Sânge către Sânge nu dă Muguri…

 

Messire – unde-i Misticul Potir ?

…așa se-aude Leacul Nemuririi…

dar Parsifal – căutând Lebăda de Safir

uită de Fiul-Lohengrin – Fiul Firii…

 

…Omul care-a murit din Întrebări

nu va-nvia sub Săbii de Răspunsuri

Omul care-a murit din Întrebări

singur ales-a – el – să moară – -n Munții Cei de Grunzuri…

 

…Sancho Panza – Chip de-Arlechino – tu de ce urăști ?

o – Sancho Panza – unde-i Veselia-ți de Bonom ?

Lacrimă de Pierrot – tu – Sancho – nu poți să iubești

după ce ai asasinat Uitării – -n tine – Primul Om !

 

…Sancho Panza a murit din Întrebări

tot veghind la Capul Cel cu Glugă :

…Don Quijote-Crisalidă – arde Zări

Don Quijote-Flutur – metamorfozat în Slugă…

***

 

FLUXURI ȘI REFLUXURI COSMICE

 

Apa și cu Focul : din Obârșii – Vrajbă !

Apa și cu Cerul – despărțiri de-o Clipă :

toate se împacă – dar eu nu-s prin preajmă

în Eoni când trece Duhul de Risipă

 

port în piept Pojarul – și nimic nu-l stinge

dar port și Altarul : Deget îl atinge

și – pe loc – îngheață – Copaci ca și Stele :

Soarta spre-ei pășește – cu Popasuri Grele…

 

o – nu vreau Iubire – vreau doar Înălțare

Orbii – toți – să creadă c-am trecut de Zare

Preoți – toți – ai Vămii – strig’ că-s de vânzare

 

lasă-n urmă-o Dâră : o Dâră de Sare…

…cumpără și vinde – Zeul Posăcit

căci mai are Creieri – Suflete – de-unit…

***

 

FARSE COSMICE

 

nu-ți pleca – spre mine – Capul –  Capul Neiubit

a trecut – pâș-pâș – Ograda – Cel Ce m-a Zidit…

Urma-i vreau s-o iau cu mine – Celui Ne-mblânzit

și să-i scot – în Drum – Oceanul – Ochiul Cel Orbit…

 

greu mă-mpac – cu Tine – Doamne – pe Cărări de Codru :

vreau – în Catastif – ast’ Viață – s-o ștergi ca pe-un Mit

mie – Neamuri să se-nchine – că – altfel – e modru…

și vreau Socoteala noastră – Hriste – să ne fie Chit…

 

căci și Chiții din Adâncuri – Temelii de Lume

au pornit – din Val – să cânte – din Băieri să sune…

…Seară s-a făcut în Lume – trec Apocalipse

 

abia Mâine o să vadă Sfântul – câte-s lipse…

…Fruntea – Doamne – Ți-e senină – toate-s judecate

dar mă tem că – -n Vremea asta – Farse-au fost jucate…

***

 

MOARTEA STĂ ÎN PICIOARE

 

moartea stă în picioare : fiți

politicoși – aduceți-i un scaun – să ne

mai privească și

de jos în sus

 

moartea stă în picioare : n-o lăsați

niciodată – să stea în

picioare – să vă privească

suverană – plină de

ifose gratuite : în definitiv – nu e decât

și ea – un slujbaș

oarecare – ca fiecare dintre

noi

***

 

ABURI DÈȘI – DE VRAJBĂ – LATRĂ DIAMANTE

 

Aburi dèși – de Vrajbă – latră Diamante

Păianjenul Casei molfăie-și Amante

Gânduri devorează Clàunii-de-Pereți…

…voi sta pân’ diseară ascuns în Bureți…

 

linge Dimineața Tălpile-de-Amiază

Soarele de Noapte nu se mai sforțează :

a găsit Călugăr care să nu crează

din Icoana Lumii făcând o Sfârlează

 

Gușterii – de Gușă – cu ură se mușcă

pe jos eu împrăștii – de Venin – o Dușcă

Clopotari se-mbarcă pe Corăbii Bete

 

Oceanul-Sărmanul – a murit de sete…

…Piaza-Rea din Lucruri se sulemenèște

ca să cred eu – totuși – că ea mă iubește…

***

 

NU VREAU NICI AMINTIRE – NICI SĂ URĂSC NĂTÂNG

 

Tânjind – o Fată pe-o Bancă – -n Parcul solitar :

unde ești tu – oare – -acum ? – …da – ai trecut Hotar…

ești Urma Tinereții mele – -aproape ștearsă

răstignind Slove – pe-o Bătrânțe arsă…

 

…era-atunci Iarnă – Copaci-Schelete plâng :

nu vreau nici Amintire – nici să urăsc nătâng…

un Diavol prefăcutu-mi-a Junețea  – -n Spini

iar Fata de atunci – în Pângăriții Crini…

 

Aghesme de Catran – în Visuri vor să verse :

sunt Duhuri prea subtile – sunt Duhuri prea perverse

ce-au meșterit – în Ceruri – Hidosul Luciu : Oarbă-Oglinda

 

au rupt – între Rău-Bine – luminoasă – Grinda…

…Bătrân – de-acum – urlând exasperat

am nimicit – în urmă-mi – tot ce-ați schimbat !

***

 

UN BÂLCI – CU PROȘTI – CU TICĂLOȘI – CU CRIMINALI

 

un Bâlci – cu Proști – cu Ticăloși – cu Criminali

cu Cârtițe – Păduchi și Popândăi – toți…”raționali” !

aceasta este Lumea-n care Popii-și sun’ Talanca

la Moara-de-Minciuni – unde e scumpă Fleanca…

 

Biserici-de-Hazna – sub Munți de Brazi și Fagi

rostogoliți cu Banii – Nori de Cicliști : toți – Draci !

tot ce n-ai vrea să întâlnești – aici e berechet :

degeaba mormăie – -n dureri – Bătrânii Codri – -ncet…

 

…Hristoase-al meu – nu-ți mai găsești nici Locul

nici Graiul tău de Foc nu-i Toiul și Mijlocul…

eu zic să tragi – fără Mustrări de Cuget – Decorul-cu-Amurg :

 

Izvoarele și-ai noștri Pași – rari dar deciși – spre alte Zări – se scurg…

…iar de nu-ți afli Sfântul Rost – în alte Văi

nu dispera : oricând te poți întoarce – la aste Cucuvăi…

*

trece prin Ochi țesuți Fire

Alaiul cu Soare-Mire :

sar – din Zare – Neguri Verzi…

nimic – în Vale – nu vezi :

poa’ să fie Cetaceu…

poate fi doar Dorul meu…

***

 

N-AM IUBIT PE NIMENI ȘI NIMIC – ÎN TOATĂ VIAȚA MEA

 

…n-am iubit pe nimeni și nimic – în toată Viața mea

Cactus – am tot tras – în mine – toată Apa Rea :

Galbene Pustiuri zvârl în Câmp cu Flori

mă-nhăitez cu Corbii – să sting Ochi-de-Zori…

 

…Ucenici-ai-Lunii – huiduiți degeaba : -atâta-am învățat

de la Soarta lui ”DEGRABĂ” – cel cu Dos Umflat :

cum să hăituiesc și să ucid – tăcut – Frumosul

Binele – -Adevărul…: să-ndrăgesc – în schimb – REGE-PONOSUL !

 

am venit cu Lupii-n Marginea Pădurii :

numai Sânge-a tras în ea – Fântâna Gurii…

Sfinți Cocorii – i-am vândut pe un Boschet de-Elògii

 

năvălind cu Toamna – jupoi – pe-ntuneric – Suflete-Inorògii…

…nu veniți cu mine – lepra-i doar a mea :

colo – în vecie – răsări-va Stea…

*

 

nu-s pus pe Ură – dar nici să vă-ndrăgesc :

de vii v-aș arde – în foc de Crăciun – pe care-ntâlnesc…

ați nimicit Știința de a fi Cer-cu-Îngeri

prin Pivniți zac – în Stive – Hoituri de Biete Plângeri…

 

…a fost odată-un Munte și un Șiroi de Stele

a fost odată Omul – spălat de Vise Rele…

acum – răsar în Mâna-ți Uneltele-de -Stingeri

acum – Zboruri de sunt – vezi tot atâtea Frângeri…

 

…sar Pietrele din Munte : Cale se fac și Punte !

răstoarnă-te în Hăuri – ca-n Pântecul de Mumă

latră cu Câinii – cuplete despre Humă

 

nu te mai naște – Cadavru-cu-Blestem

nu asculta : Strigoii-ți cântă-n drâmbă – -un SACRU REQUIEM

…dați-mi un deget – să vă iau o Mână :

voi face – din voi toți – Sculptori de-o Săptămână !

*

 

…nu s-ajunge

nu se plânge :

Soarele degeaba-i Soare

căci Luna tot nu răsare…

…și la ce să mai răsară ?

s-o-ngropați – iar – Lume-Amară ?

cui – Orfana – să s-arate ?

criminalilor din Carte ?!

***

STĂM PE UN DIG – ÎNTRE OCEAN ȘI-OCEAN

 

stăm pe un Dig – între Ocean și Ocean

dar Crime cresc – se umflă – cu Clipă și An…

Digul s-a rupt – în propriul Sânge-am căzut

fără să știm cine-s uciși – cu cinism – nevăzut…

 

stăm – ipocriți – între Vrajbă și Crimă

ning Măruntaie-Mpuțite – de-atâta Minciună Calină…

Dig nu mai este : oare cine l-a fost susținut ?

…tot un Confrate de-al Lunii – actual – viitor Deținut…

 

în Sânge nu-s Spini – nu suspini – ci urăști :

Popoare Întregi – Călăii-au venit cu noi Vești :

pretutindeni – Potopul-de-Foc ne arde – scrumește…

 

…cât de escroc poate fi Domnul – ce-a zis : ”…se mântuiește”… ?

…Năvalnica Iarnă a prins Hoinăreala-de-Sânge – în Gheață

Hulpavi – Câinii (noi – găvozdiți…) nu știu nici de Greață…

*

Alelei – Lupi drămuiți

lângă Tei să nu chefniți

Lumea să n-o pângăriți

Inorogi să nu stârniți

Pajii Lunii preamăriți…

Alelei – Inimi de Stei

Scări-de-Sânge – făr’ Fuștei

nu v-apropiați de Tei

nici voi – Câmpìi-de-Amar

nu scăpărați din Amnar :

Teiu-n-Flăcări – ocolim

ne arde un Foc Sublim

Sfinte Slove fără Slin

Scriem Lumini – când grăim !

…Teiul cu Flori-de-Văpăi

îi îmbracă pe cei răi :

îi îmbracă-n Rugăciuni

să calce Jar și Tăciuni…

…poate Aștrii le-or fi buni

viscolind prin Timpi nebuni

pe Ceruri Vii – de Minuni

Gazde-or fi – pentru Străbuni…

*

Luna mea – Mireasa mea

pușcă Lumea – că e rea

și mă du – pe Sclipitori

Mult Mai Sus – Dincol’-de-Nori !

***

 

 

DE VEȘNICIA MORȚII – SUPUS –  SE ÎNCOVOAIE MINTEA

 

de Veșnicia Morții – supus – se încovoaie Mintea

dar – Doamne – Mustrarea-Ți și Pedeapsa-Ți se puteau – aici – opri :

puteai să lași Ființa Efemeră a-nflori

și-n Plina-i Strălucire – să-i curmi Puntea :

 

să ne trezim Petale-Nrourate

să ne culcăm – apoi – în Noapte – împăcate…

să ne iscăm ca Roua – Dimineața

să ne topim – Parfumuri – Narduri Scumpe

în Aburii din Lumea ce irumpe

în – eventuală – Sfânta-ți Iubire : Ceața…

 

o – nu : Zăcaș ești împotriva Propriului Cuvânt

și nu ne cerți doar cu Fermecătoare Dispariții și

Veșnicul Mormânt…!

 

cu-Urgia Bătrâneții – în plus – Tu ții a ne-umili

cu Umilința vrei – morțiș – pe toți – a gârbovi…

și ce-ai zidit Frumos – Mândru-ești a-l schimonosi

și Neputințelor Înlăcrimate a-l zvârli…

 

puteai a-ți stăvili Mânia – a-ți zăbovi Asprimea

a-ți amâna Sadice Zoruri – cu Haita și Mulțimea

puteai – Aristocratic și Măreț – a ne scuti

în Riduri Lugubre – zi de zi – a ne-nmulți Putreziciunea

și Ochii – ridicați Luminii – a-i orbi…

 

nu știi Să Ierți – nu știi să fii Sublim :

degeaba încercași – Duh către Duh – să mai grăim…

…de Măreție – n-am a te bănui…

da – știi să dai din Gură – dar numai spre-a jigni…

…om fi noi  ”biete creaturi” –  dar Demagog Verset

încă din Fragedă Pruncie ne mângâia – încet :

după Chip și-Asemănarea-I – voi veți fi…

…o clipă – doar o clipă – mă și-ntreb

în odăița-mi – nu pe Muntele Horeb :

în Ceruri – El cu ce partid – Preasfântul – s-o-nsoți ?

 

…încep a bănui : Urât trebui’ să fie Cel-Ce-Pe-Toți-Sluțește

nu vreau – deci – a-mi vedea-n Oglindă

Chipul de Zguri și Șoapte – pe muțește

în loc de Dimineața Sfântă – de Colindă…

…deci – Tu – acolo – nu mi Te-arăta : dă-mi Liniștea – Merinde

în rest – până și Lepra – pe Duhu-mi – îngădui-voi – Sfinte…!

 

Piron și Spin slujescu-Ți – dincòlo –  Uvertură

Paradei Hoiturilor – rămase-n Știrba Scobitură…

…de asta – la Judecată – nici eu nu Te-oi ierta :

te-oi acuza de-Urât și Mucezeală – Colega ! – …aici – pe – Așchiată –

Banca mea…!

***

 

MI-E DOR DE TINE – TATĂ – MI-E DOR TARE…

 

n-aș fi vrut să mă consideri un Blestem – ci Binecuvântare –

să-ți fiu Brav Scutier –  nu Cruce-Ispășitoare…

mi-e Dor de Tine – Tată – mi-e Dor Tare…

am fost cu Tine-n Vijelii și printre Șerpi

și-am dovedit – Tusdoi : NU SUNTEM LAȘI – NICI STERPI !

 

mi-e Dor de Tine – Tată – mi-e Dor Tare

Roua din Gene-mi e – pururi – Lumânare…

în orice Lume ți-ai aflat Căutare

eu aș veni – ți-aș cere – c-un Crin în Mâna-mi Dreaptă

Iubirea-ți Răstignită și-Nțeleaptă…

 

…poate ți-am fost Povară : spre Liniștea Pădurii ai plecat…

dar m-am silit să smulg – din Duhul tău – Ardoarea de Păcat :

Spada – cu Demnitate – Voinți Neabătute – ți-am furat !

 

…s-au scurs Otrăvuri între noi – Cuvinte Nerostite

și Jurăminte Cutremurătoare – Rugi Nesfinte…

mi-e Dor de Tine – Tată – și plâng veșnic

 

că n-ai știut nimic – nicicând – din ce am ars în Sfeșnic…

***

 

NIMIC DIN CE-AM UMPLUT – NU SE RĂSTOARNĂ

 

nimic din ce-am umplut – nu se răstoarnă

tot ce-i deplin – el tot la min’ se-ntoarnă…

am plâns și plâng atâtea Nerostite

Cuvinte Sfinte – Bandaje Crunt Mânjite

 

tot ce-am rostit – s-a dus cu Vânt-Săratul – peste Mare

tot ce am scris – Zguduitoare Taină – e-o Monastire-Zare…

Hristos e-n mine – în nimic din Lume

Hristos e-Amărăciunea – că totul e doar Spume…

                                                  

…tu ține-o Piatră-n Mână : poate ți-o cer Zidarii

poate se schimbă-n Minunate Chei – spre noi Fruntarii…

…Șerpii-s Șireturi la Încălțarea mea

 

îi ard :  desculț – pavez – cu Focuri – Drum către Râs-de-Stea…

… Hristoase Unic – nu pot trăi niciunde :

aștept – la tot – Răspuns : atunci străpunge-oi Unde…

***

 

 

TAINA DACILOR

 

nu-n Cușmele și Ghicitorile-Ncâlcite-ale Vracilor

nu-n Peșteri Muntoase

nu sub Oglindiri de Lac – Argintoase :

AICI – în Sfânt Grai și-n Cerească Ființă – sunt

Tainele Dacilor !

 

AICI – pe Prispa și-n Bătătura Lumii – la Vedere !

ca la Spovedania din Veci – către TOȚI – a Celui

ce-n TOATE aduce și-nfundă – Zări – Zvon și Putere !

 

în Vuietul Pietros al Vântului

în Primăvara din Veci a Pământului

în Lumânarea de Flori a Martirului și Sfântului

în Scrisul Vulturilor pe Aer

în Afundul Zvâcnind Chiți și Pești – Zvon-Soartă pe Caier

în Răstignirea pe Soare-Lună – și-n ale Cimitirelor

Adâncuri : Vestirile

Minunii de-Nviere – Blând Zvon de Vaier…

 

AICI și în TOATE și-n TOȚI – sunt Tainele Dacilor :

în Râul în Spume – de la Poala Copacilor

în Povestea pe care – din Copii în Bătrâni – o tot depănăm

Leac al Auzului – Candelă a Bourilor și – Sfinte – Vacilor

Inorogilor de lângă Muma Săracilor

în Mulțimea de Semne din Somn

Dumnezeul Tainelor Domn

în care o scufundăm și – înțelepți

O ASCUNDEM-LĂSĂM !

 

…nu mai ciopliți și scobiți – pe Gardul Munților

pe Straiele Crunților – sub Glie și-n Labirinturi de Mine :

TAINA DACILOR – de la naștere – ca pe-un Creștin Chivot – o

porți pe la Porți – dar – de fapt – ea-i

(…aiuritor de-abisal !) – Stea – în tine !

 

…orice Crin – orice Slovă de Zbor

aduce Leacul Uitării : Râsul Mântuitor al lui

Decebal-Zalmoxis – Ponor în Ponor :

Sfinți Regi – Voievozi și -Mpărați trec în Zbor…

…aduce Line Liniști

Luminii…aduce  Mirese-Marame : Mirese-Zeițele

cel mai vechi Zvon – Iele-Crăițele

nuntind și vrăjind Nestemate Fântâni – ori

Vieți fără Moarte – din

Sfântul Izvor !

 

cel mai vechi Joc : Ghicitoarea Crăițelor

Solstițiul Minții și-al de Vie-Vițelor

Stăpâne Șerpilor și Peștilor – Păsăroșilor

din Adâncul fără Păcate – dar cu-Naltă Slavă –

-al Strămoșilor…!

 

…orice Suferință – Plâns și Cuvânt

orice se-nvârte gălăgios – de-i zicem ”Glie” și ”Rând

orice se vede și-aude – a fost și va fi :

TAINA DACILOR – de la Zi spre-o-Altă Zi !

***

 

 NIMICNICIE

 

în Ograda Bisericii răsărìi

ca un Fir de Pălămidă… – …dar mai știi

cine și când te va smulge – -ori cruțà

ori nici măcar în seamă nu te-o băgà?

 

cât ai trăit – gândeai să spargi Ferestrele Frunții

abia spre Sfârșit apărură – în juru-ți – calmându-te – Cărunții

abia târziu de tot – crescură – din Umbre și Cuvânt – Munții

și-ai înțeles – din Limba Vulturilor – că nu ți-e scris să rămâi

că pe-aici ai răsărit – doar ca să ai – Vremelnic în Furtună – Căpătâi…

 

deja – Pleava din tine dăduse pe dinafară

de-atâtea Riguroase Neputințe – te făceai Foc și Pară :

dar nimic – nici cât o Cărămidă – n-ai ars – ci doar ai plutit

nici cât un Nor – nici cât Umbra-de-Gând – nici cât un Bătrân Mit :

 

Puf de Păpădie – îngâmfată și zurlie

peste-Oceanul de Cruci – din Văi  – din Păduri și Câmpie…

…și te-ai dus – te-ai răsucit și supus – oricărui mai de Doamne-ajută – Vânt…

…tocmai în Cerul Gurii simțeai – tot mai amară : distanța dintre Cer și Pământ…

 

…nu mai e Timp de Răstigniri – de Minuni și Revizuiri :

în Clopotnița Părăsitei Biserici – din Semințe duse – prin Lumi – de-Naripați Musafiri

atâtea Buruieni au crescut în Locu-ți – că nu mai e Rost de Priviri…

***

 

                                                                               Adrian Botez

 

Lasă un răspuns