ANOTIMPURI DE IUBIRE
Când va veni la tine, iarna,
Chiar de va fi lungă şi grea,
Mă voi topi la tine-n braţe,
Cum se topesc fulgii de
Nea…
Când va veni la tine vara,
Voi fi în razele fierbinţi,
Te vei aprinde, ca un Soare,
Rod al mocnitelor
Dorinţi…
Când va veni la tine toamna,
Voi fi în ploaia de cristal,
Voi fi în vinul ce-l vei soarbe,
Din al pasiunilor
Pocal…
Dar va veni şi primăvara,
Grădinile vor înflorii,
Voi fi un fluture pe-un umăr,
O efemeră de o
Zi…
În anotimpurile, toate,
Voi fi mereu, în preajma ta,
Nu încerca, căci nu se poate,
Iubirea mea, n-o vei
Uita!
CIOBURI SPARTE
Cioburi sparte, pe podea,
Ai lăsat în urma ta,
Când ai plecat…
Nu pot cioburi să adun,
Nu ştiu cum pot să le spun
Că m-ai uitat!
Cioburi sparte, pe podea,
Reflectează raza ta,
Dar tu nu eşti…
Poate iar vei apărea,
Într-o zi în viaţa mea,
Să mă-ncălzești!
Cioburi sparte, pe podea,
Poartă-n ele dragostea,
Ce tu n-o vrei…
Cioburi sparte, pe podea,
Au rămas din inimă,
Ce, încă, aşteaptă…
Să o iei!
DRUMUL APEI
Să izbucnesc din stânca rece,
Precum o apă de izvor,
Să alin buze de sete,
Să-nmoi coaja
Pietrelor.
Să mă vărs apoi în râul,
Ce mă va duce pân’ la mare,
Să mă contopesc cu valuri,
Să mă sărute
Sfântul Soare.
Să nu simt că vremea trece,
Că primăverile-încet se scurg,
Să rămân, la toate rece,
Drumul apei să-l
Parcurg.
LA MORMÂNTUL ANONIM
La mormântul anonim,
Al unei inimi visătoare,
Nu este niciun epitaf,
Nu arde nicio
Lumânare.
Timpul, nu-i cronometrat,
Nici umbrele n-au nume,
Şoaptele ce se aud,
Ecou din alta
Lume.
Cui i-a aparţinut odată,
Această inimă ce zace?
De ce nu iese din mormânt
Să-şi cânte doina?
De ce zace?
Doar lespedea de piatră, rece,
Îi foloseşte „casă”,
Se cunosc, deja, de mult,
Nu mai simte
C-o apasă.
Frunzele îşi cern covorul,
În fiecare toamnă,
Şi-i colorează-n ruginiu,
Taiorul ei
De doamnă.
Aici îşi va petrece veacul,
Cât se va învârti planetă,
Şi va dispare în neant,
Predându-i alteia,
Ştafeta.
Ce contează c-a dansat,
Nebună baiadera…
N-a crezut când i s-a spus,
Că iubirea-i
Efemeră.
Şi-a dat toată demnitatea
De dragul unui trandafir,
Şi a băut până la fund
Tot veninul
Din clondir.
De mult, s-au ruinat pereţii,
Cetăţii ce-a înconjurat-o,
Războinicul ei, cu armură,
De secole
A uitat-o.
Pe mormântul anonim,
A unei inimi visătoare,
S-au aşternut anii şi colbul,
Doar iubirea ei…
Nu moare.
———————————-
©Toate drepturile rezervate
Adale SHEFER
Gan Yavne, Israel
8 Martie 2018