Redă-mă!
Redă-mă din nou!
Dă-mi drumul din strânsoarea trupului tău
Cu care mă acoperi.
Atât de des mă acoperi!
Dă-mi drumul pe ape curgătoare,
Pe sub salciile plângătoare să mă întind,
Să mă găsesc în tăcerea nebună.
Mâinile tale, sudate sunt de mijlocul meu,
Neatins de ape stătute,
Neatins de gânduri pierdute.
Ochi-mi tăcuți te împrumută la margine de seară,
Când dorul de tine începe să doară.
Desfă-te din strânsoarea iubirii nebune,
Reda-mă pe mine!
Dă-mi drumul pe ape,
Să pot şi să vreau, să nu uit de tine.
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
24 septembrie, 2018